“Atat face trenu’ asta pana in Basarab?”
“Ce te asteptai de la un personal ? Mai uita astia sa-i puna benzina. ”
“Daaa …. Si poate face si pana.”
“Ce misto sunt glumele astea despre trenuri. Nu se invechesc niciodata.”
Trenul vine tarandu-se alene si ca un raspuns la toate glumele rautacioase ajunge cu doar 50 de secunde intarziere. Fiind luni seara evident ca era pustiu. Un intreg compartiment pentru 2 persoane; tineri studenti fara prea multi bani, dar cu idei si planuri marete.
“Hai sa stam mai la mijloc, ca e mai cald. Stai ma vizavi de mine ca e loc.”
“Poate se mai suie lume la Ploiesti.”
“Ce lume ?? E luni seara, naiba merge la Bucuresti lunea.”
“Bai da puteau si ei sa dea drumu’ la lumina. Cred ca ala de invarte manivela are liber azi.”
“Si de ce vrei lumina in tren ? Asa poti sa admiri mai bine peisajele.”
“DA !!! Gunoi, campuri parasite si cladiri derapanate. Merge prost tara noastra. Las’ ca ne facem noi mari … ca o floare o facem.”
“N-ai mah cum. Pai io nici mort nu ma bag la astia in partid si singur nu faci nimic. Lasa pe altii sa faca Romania ca soarele de pe cer. Hai sa ne facem noi afaceri, sa iasa banu’.”
“Pai normal. Si imi cumpar un club de fotbal, ajung in CL si ii fac p’aia varza. Tu poti sa lucrezi pentru mine.”
“Ce ma ? Pai io o sa-mi fac turnul de birouri cel mai inalt din tara asta …. 120 de etaje.”
“Asta e nimic. O fi al tau cel mai inalt dar eu o sa am doua … mai mici.”
“Lasa bei mistourile. Mai bine hai sa vorbim serios. Ne trebuie o idee buna si gata. Ne apucam de treaba.”
“Ma gandeam la un club de billiard. Ne place sa jucam si am face un club super tare. Mese noi, care sa nu traga, bile Aramith … alea sunt cele mai bune.”
“Si prelungitor la fiecare masa. Orice club serios trebuie sa aiba asa ceva.”
“E cam scump prelungitoru’ asta. ”
“Cat vine cu totu’ ?”
“O masa e pe la 500 de euro … ne trebuie cam 10, tacuri, bile, prelungitoare, scaune, receptia/bar. Hai sa zic 10.000 cu totu.”
“Unde gasim noi spatiu pentru 10 mese ? Avem nevoie de locatie, sa aiba parcare, toalete misto, acces rapid.”
“Construim. Luam un teren si facem. Ne cam ducem la 50.000 da’ merita. Sa fie al nostru. E mai bine decat sa dam chirie, sa depindem de altii.”
“Cred si io. Da’ de unde luam banii? Si cine ne construieste ?”
“Mergem la banca. Dau un mail profei de seminar de la management si imi da un model de plan de afaceri. Il facem ca la carte si ne dau aia garantat imprumutu’.”
“Ni-l dau …. Da’ e greu de facut asa ceva. Trebuie sa alergi de colo-colo si te mai si trag aia in piept. Am io pe vara-miu de lucreaza la termopane. Se duce asta cu echipa si pune termopane; vorbeste cu aia, ii tamaiaza; ii dau mancare, bautura si el habar n-are cum trebuie puse alea. Le pune aiurea. Peste o luna doua il suna aia sa vina sa repare ca nu sta geamu’ bine.”
“Am avut si io d’astea. Au venit aia de la gaze sa puna o teava noua si au daramat peretele de ziceai ca trece conducta de petrol p’acolo.”
“Lasa, ca eram io cu vecinu’ meu Nelu, tatal lui Gigi. Venise un nenea sa repare masina de spalat si sa faca instalatia de apa in baie. Nelu spunea ca i-a recomandat nenea asta pe unu sa puna tabla pe casa. Si a cumparat tot ce trebuia si asta n-a mai vrut sa vina ca a plecat la mare. Nenea cu baia nu era la curent; el cand zice ca vine vine. Daca nu poate anunta. Cu lucrarile astea mai scapa si el de nevasta. ”
“Care Gigi ?”
“Vecinu’ meu, baiatul lui Nelu. Are si copil acuma.”
“De ce trebuie sa spui ca e tatal lui Gigi ?
“Pai eram pa tren cu niste prieteni si vroiam sa spun ceva inteligent. Asa ca am inceput cu ‘Si cum spunea vecinul meu Nelu, tatal lui Gigi …’ Suna mai intelept asa. Capteaza atentia. ”
“Misto. Mai bine facem un magazine on-line. Sunt la moda astea.”
“Da. Mergem la banca si luam un credit si il facem Yahoo! de Romania.”
“Lasa, mai bine nu. Ca messu asta imi face numai probleme, mailu’ la fel.”
“Cunosc. Pe mine ma enerveaza faza aia cand iti zice ca ai n mailuri noi si daca dai clic te intreaba daca vrei sa te loghezi automat … pe mine ma intreaba mai mereu de 2 ori.”
“Sa ii bagam o grafica super tare la site. Sa fim meseriasi.”
“Pai sa fim da’ mie imi face figuri monitoru’. Cred ca imi iau unul nou. Ia uite … am si ajuns. Eu iau metroul. Tinem legatura !”
Peste 10 minute.
“Cum ajung mah acolo ? Sunt la universitate la metrou. ”
“Pe ce gura ai iesit ? Vezi Intercontinentalu’ in stanga?”
“Da … il vad. Acuma’ pe unde o iau?”
“O iei in partea opusa … deci cum stai cu fata la Intercontinental in partea ailalta. Banca e pe partea cealalta a drumului. Cam pe la prima intersectie parca traversezi si mergi drept inainte … ajungi tu.”
“Bine. Am inteles. Vorbim. D’abia astept sa fac un credit pentru monitor nou.”
“Bafta cu ala. Sa-ti dea creditu’.”
“Sa fie. Te sun sa-ti spun cum a fost.”
