După lungi sesiuni de adunat semnături, am izbutit să strâng numărul magic de 164. Am completat declaraţii de avere 4 bucăţi, de interese 4 bucăţi şi de acceptare a candidaturii 4 bucăţi + declaraţie pe propria răspundere pentru fiecare listă de semnături (au fost 17). De data asta la BEC Băicoi a mers totul foarte repede şi foarte bine.
Am reuşit.
După cum ştiţi am adunat cele 164 de semnături necesare pentru a-mi depune candidatura pentru postul de consilier local al oraşului Băicoi. Însă am omis câmpul “cetăţenie” din liste. Chiar dacă toţi semnatarii sunt români (doh !) … nu prea contează. Se pare că “ai îndeplinit condiţiile de fond, dar nu ai îndeplinit condiţiile de formă”. Deci în alegeri contează forma, nu fondul. Un lucru evident şi un motiv pentru care vreau să ajung consilier local.
Semnăturile mele au rămas la BEC, cu ştampilă pe ele. Aşa că trebuie să adun DIN NOU 164 de semnături. De data asta timpul mă presează, termenul limită de depunere a candidaturilor fiind 1 mai. Aşadar:
Am nevoie de 164 de semnături.
Am strâns 165 de semnături.
Au mai rămas 0 zile.
Gazeta de Băicoi aduce o veste tristă. Zilele oraşului Băicoi, ediţia 2012, sunt anulate şi îngropate. Consilierul independent Gheorghe Iacob, consilierii PNG şi nişte consilieri USL au votat pentru anulare. Motivaţia: “ca nu cumva primarul oraşului să folosească acest spectacol în interes electoral” şi “se vor organiza mai multe spectacole electorale în perioada campaniei pentru alegerile locale, care sunt suficiente pentru locuitorii acestui oraş”.
După cum ştiţi, s-a lansat în mod oficial iPad2.
Şi de curiozitate, citeam un articol în Capital despre asta. Toate bune şi frumoase, chiar îl admirăm pe Steve că deşi e destul de bolnav a decis să prezinte el noua jucărie (cum a făcut cu restul produselor Apple care au avut succes).
Dar s-a terminat totul când am ajuns la comentarii. Mă aşteptăm la obişnuita discuţie Apple vs Google (sau variaţiuni pe tema asta) şi când colo, am găsit:
M-am mai uitat de curiozitate şi prin alte ziare şi situaţia e relativ similară: indiferent despre ce e vorba în articol, discuţia din comentarii ajunge la politică şi/sau mamele celor care au scris articolele sau comentariile.
Spre exemplu:
Aşa că, dragii mei, dacă vreţi să nu va enervaţi fără motiv, încercaţi să nu citiţi comentariile aferente articolelor din ziarele on-line. Sau citiţi-le dacă vreţi să va distraţi puţin…
Sfârşit de săptămână fain tuturor!
Am ajuns s’o fac şi p’asta. EU scriu pe un blog. EU. Tocmai io. Probabil L’Empereur jubilează. Nu’mi vine să cred. WTF nigga? Incotro se indreapta lumea asta? Chiar oricine oricine are voie sa’si spună liber opinia? Chiar nu mai e organ de cenzură care să’şi facă datoria?
E inacceptabil. Parcă vad peste cateva luni că nu se mai interceptează telefoanele… nu mi se mai citesc emailurile, nu mi se mai cosmetizează ştirile conform cu punctul de abordare al “Şefului”, iar infamele paşapoarte biometrice vor deveni doar biodegradabile. Revoltător. Parcă am trăi într-o lume liberă.
Apropo, daţi si voi un click aici. Isn’t he sweet? ;;)
Am gasit aici textul urmator:
“Votez de fiecare data. Parintii mei si ai tai au luptat in 1989 pentru ca noi sa avem libertatea de a vorbi, de a calatori, de a vota.
E un drept pe care l-am castigat si e o lasitate, o prostie sa nu ne folosim de aceasta putere.
Astept noua generatie de politicieni care sa foloseasca pozitia lor pentru a schimba societatea, nu pentru folosul propriu.”
Pe langa norisori bag de la mine(fara numar) lapte, miere si un cer albastru-albastru.
Nu are culorile alb-roşu, el este îmbrăcat în galben. Nu face HO HO HO, el face Votaţi-mă ! Nu are sac are doar o plasuţă. Inventar : cană 1 buc., brichetă 1 buc., CD 1 buc., breloc 1 buc., şepcuţă 1 buc., autocolante 2 buc., suporturi pentru pahar 4 buc., materiale tipărite 2-3 buc. Depun şi imagine preluată via telefon sormea/bluetooth/telefonul meu/laptop/calculator desktop pentru că nu mai am baterii la cameră.
Multumim pentru dreptul de vot. Stim ca e-n constitutie si e concept de baza in democratie, dar traind aici am fost invatati sa nu luam nimic de-a gata.
Multumim pentru tentativele de campanie electorala. Fie ele prost facute, mincinoase si platite din banii nostri, reusesc sa ne distraga atentia uneori.
Multumim pentru alternativele la politica pe care ni le propuneti si va asiguram ca le apreciem intreaga valoare artistica.
Multumim ca ne suportati si pe noi pe strazi, prin restaurante, cluburi, ganguri de bloc, ghene de gunoi sau pe unde ne mai gasiti. In semn de apreciere vom continua sa votam. Vom vota in alb, rosu, albastru, portocaliu si verde, in chenare, pe langa chenare, sub si peste chenare, pe linii si intre linii, pe nume, fara nume si mai ales fara numar!
N-am mai vorbit demult de chestii de actualitate din afara tarisoarei noastre, asa ca m-am hotarat s-o fac azi, ca tot e duminica. Am preferat asta batailor intre gardieni si vizitatorii muzeelor azi-noapte sau intre niste sustinatori a 2 partidelor politice (diferite, bineinteles). Dupa cum vedeti, in Romania e pe baza de pumn weekend-ul asta. Macar in Irak e pe baza de gloante americane, ca marturie a avansului tehnologic.
Gloante care (intamplator sau nu) au trecut printr-un Coran, cu rezultatul asteptat de altfel : “pumped it full of holes”. S-ar zice ca un soldat american ar fi folosit cartea respectiva pt exersarea tintei, fara sa stie ca e Coran-ul. Sa-l cred…sa nu-l cred…mie tot aia-mi e, ori ca e Coran-ul, ori ca e lucrarea mea de la mate din clasa a 3-a, dar astia par sa nu se fi prins inca de potentialele efecte negative pe care le poti intampina cand te duci in tara altcuiva si le calci simbolurile in picioare.
Tot intamplator (sau tot sau nu), americanii se desfasoara la modul asta numai dupa ce s-au asigurat ca au bombardat bine jumatate de tara si pot oricand sa rezolve ecuatia ramasa cu eforturi minime … de unde si atitudinea oarecum relaxata a celor care striga “America out, out!” si “Yes, yes to the Quran”. Ai zice ca sunt o minoritate, nu ca e tara lor …
Azi eram la etajul 5 al clădirii cunoscute de aseişti ca Cibernetică la seminarul de Politică Internaţională. O colegă prezenta relaţiile dintre SUA şi Iran. Vedea ea săraca un interes destul de scăzut pentru ce spunea, dar pe lângă discuţii pe alte teme lumea din sală se uita pe geam şi arăta cu degetul.
De ce ? Pentru că o clădire situată pe strada Cihoschi luase foc şi sala în care ne aflam putea fi considerată “locuri în primul rând.” Dacă durerea e bună din diverse motive, cred că tragediile sunt excelente pentru că aduc oamenii împreună.
Oamenii care vin şi îi întreabă pe cei care sunt la faţa locului de mai mult timp ce se întâmplă, străini până acum 2 minute discută între ei în loc să se privească cu suspiciune, poliţiştii care sunt prin zonă vorbesc amabil şi toţi privitorii sunt încărcaţi de emoţii. Şi să nu uităm că tragediile atrag spectatori ca muştele, deci pe lângă calitate avem şi cantitate. Aşteptăm următorul incendiu … ne întâlnim acolo şi împărtăşim trăiri adânci. Un fel de MISA fără pahare cu lichid galben şi ashramuri primitoare.
