Dupa o lunga pauza de la activitatile mele normale si de o oarecare rutina, cauzata de evenimentul principal al verii asteia, s-ar zice – licenta – incerc sa-mi reintru in ceea ce unii ar numi “existenta parazitara” 
. Cei rautaciosi si invidiosi, desigur …
Conversand cu un var de-al meu (el fiind la nivel de liceu) cu care eram, printre altii, la un “sunday type” gratar de relaxare, mi-am dat in petec afirmandu-mi noul “statut” pe care sper sa-l fi obtinut dupa ziua de vineri : “licentiat in relatii economice internationale”. Spre surpriza mea oarecum revelatoare, aparent pt el un titlu de-asta nu inseamna nimic 
.
Mi-am dat seama de atunci ca omul, in sinceritatea lui, avea cea mai mare dreptate. Chiar nu sunt cu nimic diferit acum, poate doar un pic mai prost – in virtutea faptului cunoscut ca neuronii nu se pot regenera ca celelalte celule ale corpului.
In cel mai bun si optimist caz, nu ma pot astepta decat ca acest “titlu” sa-mi dea un mic avant in catararea pe “o scara sociala ireala”, activitate pe care ma vad nevoit/obligat s-o incep oficial in lunile ce urmeaza …
