3ditorialdin BĂICOI – gândesc dublu, postez simplu

Matza intelectuala moare in conditii suspecte

O zi plina de adrenalina se cunoaste intotdeauna de dimineata. Mai intai suna ceasul, fix la ora (ne)potrivita. Pe atunci inca incercai sa te mai amagesti cu visul ca esti pe o plaja cu nisip fin si fierbinte, ca soarele iti mangaie suav pielea, iar valurile marii se zbat la picioarele tale si-ti fac masajul dupa care ai tanjit atata timp, racorindu-ti totodata sangele infierbantat. Dar, tocmai cand te simteai mai bine, mai relaxat, auzi taraitul ala binecunoscut al desteptatorului. Vai ce desteptator. Destept rau…ce l-as arunca pe geam, daca nu ar fi de fapt…mobilul 😀

Cu un zvacnit suparacios incerc sa pun laba pe idiotul ala care imi tulbura asa bunatate de vis si, cu chiu, cu vai, reusesc sa-i iau piuitul nervos. Dup-aia imi asez mai bine perna, ma intind smechereste sub plapumioara pufoasa si mai stau cocotata la etajul 5 si jumatate (2 dintre colegele mele, mai norocoase, stau la etajul 5, eu si o alta la 5 jumate) asteptand sa ma dezmeticesc nitel, mai ales ca urmeaza echilibristica: datul jos din pat 🙂 Mai trec vreo 15 minute si ma hotarasc in sfarsit ca e timpul sa-mi execut faimoasa saritura cu tzukahara si intoarcere la 270 de grade. Aterizez drept in papuci si…ziua e gata sa inceapa.

But, first things first. Azi e ultima zi in care pot sa-mi predau „capodopera” pentru sesiunea de comunicari la engleza. Ouch 😀 Touché right under the belt, asa ca ma apuc de treaba. Ma asez tacticos la calculator, imi suflec manecile pan’ la cot si dai si stai. Si stai si tot stai. Un minut, 10 minute, 30 de minute…inspiratia e plecata nitel pana-n vecini, las’ ca se intoarce ea. Si astept eu, si astept rabdatoare (ce m-as face eu daca n-as fi cea mai rabdatoare fiinta de pe planeta? 😀 ). Intr-un final apoteotic, reusesc sa strang randurile printre cuvinte, le asez in sir indian, iar apoi le dau comanda de aliniere pe pagina din Word.

Dupa lupte seculare termin si eu frumusete de lucrare, pe care ma duc sa o printez… Acolo dau peste un tinerel (nu ca eu as fi neaparat batranica 🙂 ), mai sfios asa, vizibil emotionat ca o studenta ii trece pragul, dar care saracutul pana s-a prins ca stick-ul meu nu este sub nici o forma virusat (ca doar cu cateva zile inainte trecuse printr-un amplu proces de puricare realizat chiar de catre fratiorul meu, mare mester in depuricari pentru calcu’ si stick-ul lu’ sor-sa…adica ale mele 😀 ), ci din cauza emotiilor a uitat cum se deschide 😉

Ma rog, pana la urma imi printeaza lucrarea, dar urmeaza indosarierea. Aici mai sta vreo 5 minute ca dintr-o data a uitat cum se face. Cum ce sa se faca? Indosarierea, evident! Voi la ce va gandeati? 😀 O face si p-asta, calculeaza el acolo cat ma costa toata tarasenia, il platesc pentru prestatia extraordinara de emotionat-impiedicat si…plec. Fericita ca aveam lucrarea in sfarsit gata, ma indrept spre facultate, gandindu-ma totodata ca in veci n-o sa mai port tricoul negru daca ma mai duc sa printez ceva urgent.

Pe drum spre facultate, trec evident prin dreptul Academiei Romane, acum cu un proaspat vopsit gard negru, cu niste flori superbe plantate de cand cu summit-ul si cu cel mai placut liliac violet inflorit…Acum, insa, un alt obiect imi capteaza privirea. Un obiect cam…pufos, cu blana galben-maronie, cu o coada stufoasa, urechi mici si tuguiate si cu labutele in sus si limba scoasa intr-o parte. O matza zace langa gardul Academiei, plutind probabil pe un norisor alb ca laptele si indestulandu-se cu soareci cat cuprinde.

Ma uit la matza aia cu o privire curioasa si nu pot sa nu ma gandesc ce a putut pati, ca doar nu era scaldata intr-o balta de sange sa zici ca a lovit-o masina. Dar…de data asta trec mai departe, ca acum am alt obiectiv.

Intr-un final, dupa un slalom printre BMW-urile, Renault-urile si Mercedes-urile parcate pe trotuarul de pe Daciei, ajung in Romana. Aici observ in intersectie doi curcani infoiati imbracati cu pene fosforescente, dand din aripi la niste soferi deja disperati, unii ca iar le fuge nevasta de acasa la intalnirea cu tipul ala care circula mereu cu metroul, altele ca iar nu ajung la salon sa-si puna parul pe bigudiuri. Se face verde la semafor si ma strecor printre masinile oprite ca niste gandaci colorati drept pe trecerea de pietoni.

Adrenalina insa nu aveam suficienta….dar ma salveaza, inca o data, ASE-ul, caci trec pe sub schele, prin tunele si alte cele necesare renovarii cladirii din Caderea Bastiliei. Dupa ce-i depasesc pe toti aia postati ca niste legume in fata mea, care par sa mearga in reluare, ocupand totodata tot trotuarul (ca, deh, unora le-au luat parintii trotuar ca sa se lafaie in el si ei si prietenii lor), intru in cladire si de-aici…ma descurc eu. Intr-un final, ajung la catedra de limbi germanice, imi las minunatia de lucrare si rasuflu usurata.

Pe drumul de intoarcere nimic special, in afara de vesnica…pisica moarta din fata Academiei. Tocmai cand trec eu pe acolo se nimereste sa fie si o tanti, englezoaica dupa accent, care in timp ce-si trage catelul din lesa inspre ea pentru a ocoli matza, murmura catre o prietena „Hit by a car”, dupa care isi continua nestingherita drumul.

Eu, insa, nu ma pot declara multumita de ipoteza ei si nu ma pot impaca nici cu gandul ca nimeni nu investigheaza decesul pisicii. Pai este posibil asa ceva? Un cadavru in plin centrul Bucurestiului si cei de la biroul de criminalistica nu-si misca picioarele sa vada daca matza a murit de moarta buna? Oricum, probabil ca intr-o zi vor veni (speram) cei de la medico-legal sa ridice cadavrul ca, daca tot e mai cald pe zi ce trece, ne vom intoarce acasa in fiecare zi cu un profund parfum de Chanel 5 in nari.

Dar, lasand la o parte problema ridicarii matzei moarte si inmormantarii ei cum se cuvine, cu toate cele crestinesti, intrebarea care se pune este: cum a murit pisica? In calitatea mea de detectiv cu cariera ratata (nu m-am lamurit inca daca mi-am ratat cariera de detectiv sau aia de economista 😀 ), as putea sa sugerez ca matza a fost otravita. Altfel, de ce n-avea urme de sange?

Si, bine-bine, sa presupunem ca intr-adevar matza a traversat strada printr-un loc nepermis si a fost sifonata nitel de o masina. De ce nu se investigheaza situatia pentru a stabili daca soferul nu cumva a depasit viteza maxima admisa pe tronsonul de culoar unic din zona Calea Victoriei? Sau, nu cumva se face vinovat/a de conducere sub influenta bauturilor alcoolice ori a stupefiantelor? Plus, ca fuga de la locul accidentului (mai ales in conditiile in care a rezultat un cadavru, adica cel al matzei) se pedepseste de catre legea romaneasca.

Sperand ca situatia matzei din gardul Academiei va deveni o telenovela cel putin la fel de urmarita si cu o audienta la fel de mare ca cea a „Cautarii Elodiei”, astept cu interes sesizarea IML-ului, brigazii de criminalistica si a altor institutii abilitate sa investigheze decesul suspect al pisicii intelectuale. Pana atunci, insa, ma intorc in patutul meu cald, printre multele mele pernite, sa mai trag un somnic bun (la frumusete) si sa visez la o alta zi de plaja. Poate de data asta ajung si la partea in care joc volei…sau macar dansez salsa 😉

2 comments

  • UPDATE: Se pare ca autoritatile abilitate au fost sesizate, astfel ca, luni 14 aprilie 2008, matza moarta din gardul Academiei nu mai zace pe trotuar. In aceste conditii, ramane doar de urmarit investigatia 😉
    Oricum, in urma discutiilor cu diversi alti martori, am ajuns la concluzia ca pisica nu ar fi avut cum sa moara lovita de masina. Asadar, asteptam rezultatele anchetei.
    Totusi, dupa cum au sugerat persoane din anturajul personal (adica sefu ‘ 😀 ), exista posibilitatea ca matza sa fi fost ucisa chiar de catre Elodia. Altfel, intr-adevar, nu se explica misterul total care invaluie acest caz.
    Promit sa va tin la curent cu orice noutati apar in legatura cu acest caz de-a dreptul dramatic 😛

  • Da … ai dreptate. Elodia e implicata … sau poate Cioaca a recidivat ? Hmmm … il sun pe Dan … tre’ sa stim si noi adevaru’ !!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-mă la comentarii via e-mail. Te poţi abona fără să comentezi.