3ditorialdin BĂICOI – gândesc dublu, postez simplu

Latru, dar nu musc

Se vede treaba ca pe Elodia pana la urma tot n-au gasit-o. Ca o fi prin Seychelles sorbindu-si zambitoare cocktailul si flirtand cu fiecare exemplar masculin posesor de yacht si limuzina, sau ca o fi trecut deja in lumea celor drepti, oricum nu mai conteaza. Avem un subiect mai bun si multumim stimabililor nostri conducatori de cluburi de fotbal cu ai lor prea vesnic loiali suporteri pentru ca au reusit incredibilul: sa mute atentia opiniei publice dinspre sectorul Elodia catre cel al (ne)civilizatiei mioritice.

Totusi, daca disparitia Elodiei nu mi-a facut sa tresara nici un muschiulet, iar sangele prin vene a continuat sa-mi curga fara variatii de temperatura, in ceea ce priveste cazul minutul 73 parca-parca ma incearca o umbra de interes asupra deznodamantului. Evident, asta nu neaparat ca m-ar interesa soarta stelistilor si a rapidistilor, pentru ca in calitate de caine rosu veritabil nu pot decat sa latru a paguba si pentru unii, si pentru ceilalti. De fapt, pasiunea mea pentru acest subiect este intaratata tocmai de acest aspect: mi-e total indiferent daca astia se musca intre ei si isi transmit rabia unii altora, ca oricum la cat de turbati sunt, nu pot decat cel mult sa duca la crearea unei noi tulpini de rabie la care noi cainii suntem imuni, iar ei nesimtit(or)i.

Dar, pentru ca nici noi astia cu latratul mai puternic nu suntem usa de biserica, se cade sa arunc vina si-n cotetul nostru, nu numai al vecinilor de campionat. Toti suntem deopotriva de vinovati in ceea ce se intampla, fiindca, microbisti sau nu, fani ai unei echipe sau ai alteia, promovam acest tip de comportament atat activ, cat mai ales pasiv prin nepasare si incercari lase de eschivare. Prin urmare, ce ar fi ca macar o data sa latram raspicat in cor „Da, sunt si eu vinovat”, sa ne asumam astfel raspunderea in mod solidar pentru astfel de evenimente (si nu numai) si sa ne curatam cotetul de nepasarea ce zace pe podeaua mizerabila si plina de gaurile prin care se strecoara sobolanii al caror comportament este chiar mai putin primitiv ca al nostru?

Eu sunt un biet catel, un chihuahua prapadit, cu blana scurta, o codita mititica si doi ochisori iesiti din orbite (probabil cand vad ce se intampla in jurul meu) si nu pot merge pe stadion. As vrea si eu sa latru sugubat, cu vocea-mi pitigaiata, dar mi-e tare teama de dobermanii si bulldogii din mediul ambiant care cu o lovitura de laba bine mesterita m-ar putea trimite undeva departe, pe un colt de norisor. Pe mine ei nu ma respecta pentru ca eu n-am autoritate. Autoritatea pumnului evident 🙁

Acum vreo 2 ani mademoiselle-le octogenare de la Academia Romana s-au ofuscat pe soarta si s-au apucat sa faca revolutie…in limba romana. Si au tot schimbat ele asa si gramatica, si DOOM, pana am ramas aburiti cu totii, mai ales noi cateii care nici acum nu ne-am revenit din soc si am ramas cu coltii-n vant. Dar, pare-mi-se mie, dupa ce am deschis bolovanul ala de Dictionar Explicativ al Limbii Romane (dar sa nu le spuneti altor caini ca s-ar putea sa se inciudeze pe mine si sa-mi spuna ca filozofii trebuie sa mearga la stana, nu in cotet), „multumesc” si „te rog frumos” si-au pastrat sensul de odinioara, doar ca inainte de definitie au arborat cuvantul „arhaic” scris cu italice. M-am intrebat eu asa in sinea mea „Mai, Grivei, ce vrea sa spuna asta?” si m-am dus la buticul din colt, unde i-am latrat suav don’soarei vanzatoare „Va rog frumos, imi puteti da si mie…?” Raspunsul a venit iute, cu o aruncatura a produsului pe tejgheaua nestearsa de praf si cu o uitatura de vulpita turbata. I-am intins banii, i-am spus „Multumesc” si am dat sa ies. Cand sa deschid usa, insa, am simtit niste colti infipti in piciorusul meu firav. Era vulpita, suparata ca am indraznit sa incalc regulile modei si sa folosesc termeni iesiti de mult din uzul prea venerabilei noastre limbi.

Abia atunci am inteles ce vrea sa spuna acel „arhaic”… Bunul simt nu mai exista. Asa ca, dragi catei, fiti cu bagare de seama, mai ales pe stadioane. Acolo trebuie sa apelati la dictionarul cu injuraturi al limbii romane (de altfel, mai stufos decat DEX-ul insusi), sa scuipati seminte in capul celor inferiori si sa aruncati cu tot ce va pica-n mana inspre tradatorii aia de jucatori si inspre arbitrii care ne fura si cand castigam.

Eu una, insa, o sa latru cat pot de tare „Si eu sunt vinovata”, o sa ma duc in cotetul meu, o sa pun boticul pe labe si o sa visez ca traiesc intr-o tara civilizata. Poate…cine stie? Visul chiar va deveni realitate…prin telepatie, ca altfel rabia noastra nu mai raspunde la nici un antibiotic, iar la boli paranormale avem nevoie de solutii pe masura.

7 comments

  • 🙂 Super fain articolul. Si super dragutz scris:) Mult peste nivelul a ceea ce scriu eu:) Felicitarile mele.
    P.S. Pot sa vin si eu in cotet? Langa tine?:)

  • Multumesc, multumesc :”> Faceam si o plecaciune, dar nu se vede :))
    Ah, te referi la umilul meu cotet din Pipera? 😀

  • “cotet din Pipera”…ca nu degeaba ii zice “viata de caine”, huh? 😀

  • :)) da… eu sunt un catelus vagabond:) si am nevoie de o locuinta:)

  • Pai, deh, cam scumpe cotetele astea in Bucuresti (lol), iar pentru un catelus…ma rog, macar esti caine rosu? Ca daca esti stelist, mai bine te duci la vecinul meu de gard (patron la oi 😉 ) la care latru eu tot timpul a paguba cand castiga Steaua cu 3-0 la masa verde :)) Vai, ce rea m-am facut de la o vreme 😀

  • :))
    Am fost caine rosu:)
    Acum nu tin cu nimeni:)

  • Ei, bine…hai ca azi ma simt marinimoasa oricum. Cica mai am o juma’ de vila (oops…cotet 😀 ) libera… Poate asa mi-or fi iertate si mie pacatele, mai ales ca azi e sarbatoare la catolici 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-mă la comentarii via e-mail. Te poţi abona fără să comentezi.