3ditorialdin BĂICOI – gândesc dublu, postez simplu

Dragostea e o vulpe batrana

Evident ca pentru o asemenea afirmatie imi asum si riscul unei corectii aplicate de insusi „maestrul de ceremonii iubarete”, dusmanul de moarte al majoritatii elevilor de liceu, Eminescu. Ba chiar cei mai multi vor spune ca am reusit sa-mi dau singura in cap si cu ultima farama de romantism de mai ramasese in sufletelul asta de… (completati voi cum doriti 🙂 ). Si, totusi, cred ca dragostea e o vulpe batrana.

Cum altfel ar putea sa fie cand intotdeauna vine cand nu te astepti, de unde si de la cine nu te astepti? Sau, mai bine spus, atunci cand tu nu dai nici un semn de interes (poate pentru ca nu ai nici unul 😀 ) si nici prin gand nu-ti trece ca amicul/amica bun/a cu care te vezi in fiecare zi la cursuri, la petreceri, cu care te plimbi prin parc in fiecare weekend atunci cand toti „bunii” prieteni s-au dus „care pe la casele cui ne are”, cel/cea cu care mergi la shopping si-si da cu parerea cum ca rochia aia (scurta) sau tricoul ala (sexy) iti vine de minune 😉 este, de fapt, cel/cea care iti poarta cel mai nobil sentiment de care e capabil omul. Ma rog, incapabil in 99% din cazuri 🙁

Dar, dintr-o data… un biletel, o vorba, o floare sau un sarut schimba totul. Nu ma mai plimb cu amicul/amica. Acum ma plimb de mana cu iubitul/iubita. Nu-l mai intreb pe amic daca imi vine bine rochia aia scurta. Ma duc direct si o cumpar, dupa care o imbrac la intalnire si…astept sa-mi spuna, asa cum a facut si pana acum, numai ca fara a-si mai ascunde umbra aceea de emotie, vocea tremuranda si ochii scanteind in lumina lunii „Iubito, esti cea mai frumoasa!” Acum nu mai dau 200 de telefoane si anunt la ziar ca-mi caut insotitor la ziua de nastere a Vioricai (a Mariei sau Ioanei, dupa caz). Acum dau un telefon si-un glas gatuit de fericire nici nu mai sta sa se gandeasca daca mai cunoaste pe cineva la petrecere in afara de mine, ci raspunde cu tot sufletul „da!

Totusi, sa nu uitam ca acesta este cazul fericit in care amicul/amica este la fel de dorit/a de catre obiectul nobilelor sale sentimente (obiectul, ne-obiectul, exprimarea, va rog, fie-mi iertata ca doar v-am explicat cum e cu farama de romantism 🙂 ). Dar, in realitate, de cele mai multe ori ajungem sa ne lovim de un refuz mai dur sau mai…dulce (cat de dulce poate fi un refuz? Poate ma lamuriti voi pe mine, ca eu pana acum n-am reusit sa ajung la „dulceata” aia…). Mda…asta parca suna cunoscut, nu? Iar daca nu suna, atunci intrebati-o pe „tocilara” aia din liceu, cu parul drept, ochelari pe nas, cam iesita din forma, care reusea intotdeauna sa se puna bine cu profii fara a face flick-flack-uri prin fata clasei, care nu chiulea niciodata si nu mergea in excursiile cu clasa. Ea sigur va va pune in tema 😉

Dar…stai, ca si timing-ul trebuie sa fie perfect. Asa ca, doamna cu sageata otravita (da, mea culpa…iar am dat cu romatismul in bara 🙂 ) te va lovi fix cand nu trebuie. Adica atunci cand stresul zilnic s-a acumulat pana la punctul de fierbere, astfel incat, daca ti se intampla „nenorocirea”, sa fii suficient de sictirit/a pentru a-l pune pe fuga e bietul om, iar, dupa ce l-ai pus pe fuga, sa mai ai inca un motiv serios pentru care ti-ai trage un glont in cap/ ai lua-o la sanatoasa/ ti-ai face bagajele si te-ai duce in lumea larga (fiecare dupa cat e de slab de inger…).

Si…tot nu vreti sa ma credeti ca iubirea e o vulpe batrana? Pai atunci de ce ne loveste exact unde ne doare mai tare? Adica in corazon pentru necunoscatori 😛 (si se stie ca sunt multi din astia, mai ales de partea masculina a populatiei Globului 😀 Nu dati, var rog! Milaaaa! 🙂 ). Daca tot tinea mortis sa ne loveasca, putea macar s-o faca in picior…sau in mana. Asa scapam si noi de ceva zile de munca dandu-ne invalizi si stateam sa ne ostoim dorul (adica durerea :D) de…ce-a fost. Dar, nu…dragostea, zgripturoaica de mare clasa, tot cum o taie capul face 🙁 si tinteste bine-bine (poate ar trebui sa participe la Jocurile Olimpice la tragerile cu arcul 😀 ), ca luni intregi dup-aia sa stai cu inimioara in piuneze intrebandu-te cu ce ai gresit naturii cand ai dezvoltat aste sentimente minunate pentru…stii tu cine 😉

Ah…ca sa nu mai vorbim despre faptul ca ajungi si bufonul grupului de prieteni/cartierului/orasului, evident dupa cat de popular obisnuiai sa fii. Cum adica Georgel s-a gelat, s-a imbracat la costum si umbla prin targ cu trandafirul rosu in dinti? Cum? Si-a vandut Lamborghini-ul cumparat din sudoarea fruntii lui…tac-su? Si ce a luat in schimb? O masina… de familie? Cum adica are doar o iubita? Georgel? Ala de-l recunosteai de la 7 poste dupa harem? Georgel al nostru? Ala de s-a imbatat intr-o seara si a calcat acceleratia pana la 250 de… (va las sa ghiciti 😉 ) pe Magheru? Si-a luat si job? Vai Georgele…te-a lovit si pe tine madame cu sageata…

Deci, dupa cum va spuneam mai devreme…dragostea e o vulpe batrana, care iti ia mintile si ti le da abia dupa ce sufletul ti-e facut zob. „Cam tarziu” ar spune unii. Eu, insa, nu m-as grabi catre un asemenea diagnostic sumbru. Lecitina a evoluat, asa ca amintirile frumoase pot servi drept cel mai bun lipici pentru cioburile inimii. Aduna-le, pune-le la loc si…treci mai departe. Iubire e pentru toti si fii sigur ca zgripturoaica e chiar dupa colt, asteptandu-te sa i te servesti ca un boboc de rata vulpii…din nou. Deh, vulpea tot la zburatoare trage 🙂

P.S.: Nu uita ca nu chiar tot ce zboara se si mananca. Deci, atentie cui ii incredintezi inimioara.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-mă la comentarii via e-mail. Te poţi abona fără să comentezi.