3ditorialdin BĂICOI – gândesc dublu, postez simplu

Din ciclul "Afaceristi de succes": Ghita

Ghita, acel personaj epopeic din folclorul stradal al mioritismului clasic, intruchipeaza un tanar vanjos de vreo 27 de ani. Nascut intr-o urbe cosmopolita si moderna a spatiului carpato-danubiano-pontic, definita prin bunavointa si semnatura unui primar general care inca este (dar care sigur nu va mai fi), Ghita are capacitatea cvasiparanormala de a impresiona orice audienta. Trecand pe Magheru in Maybach-ul sau auriu cu buline rozalii, stand la semafor in costumul Armani de culoarea papadiei sau pur si simplu plimbandu-si mandru la brat podoaba blonda cu un IQ de dimensiunea fustei pe care o poarta, acest personaj pitoresc reuseste sa atraga foarte usor atentia prin sobrietatea lui scanteietoare (probabil din cauza lanturilor de la gat 😉 ) si prin logoreea sa binecuvantatoare pentru toti cei care-i arunca medalii sau carti de vizita cu insemnele BNR-ului pe ele.

La prima vedere, Ghita este un cetatean ca oricare altul al preamaritei asezari urbane de pe cheiurile fascinante ale Dambovitei. In realitate, insa, spre deosebire de noi, plebea, Ghita are o „bratara de aur” (de 24K 😀 ) – munca sa. Profesia lui Ghita? Cersetor profesionist, absolvent eminent cu media 10+ al Scolii de Cersetorie si in prezent student in anul 27 (spre 28 ) la Facultatea de Economie Ambulanta Aplicata si Persuasiune a Fraierului.

Afacerea lui Ghita isi are sediul principal in statia de metrou din Piata Romana. Uneori, insa, ca orice om de afaceri respectabil, el trebuie sa faca excursii in scopul negocierii sau semnarii unor contracte, cel mai des in regiunea coloanelor din aceeasi Piata a urbei mioritice cu rang de capitala. De asemenea, in preajma sarbatorilor Ghita ofera un pachet special de servicii, distribuit in apropierea bisericilor si cimitirelor, unde personajul sta si-si executa cu maiestrie profesia, gata oricand sa smulga din mana crestinilor binevoitori fata de ai lor morti pachetelele cu cate ceva.

Trecut in registrul „gri” al serviciilor sociale, Ghita se comporta ca un om sarac si asteapta ajutorul preamarit al Guvernului, administratiei locale si tuturor cetatenilor cu niscaiva mila prin suflet. Datorita puterii sale de persuasiune, pasiunii pentru munca sa si asiduitatii cu care isi urmeaza obiectivul in viata, lui Ghita i s-au facut numeroase oferte de a-si schimba locul de munca, dar si el este constient de faptul ca tot afacerea lui are sanse mai mari de izbanda. Doar pana acum nu numai ca i-a dat mancare si bautura pe saturate, dar l-a si propulsat in randul oamenilor de afaceri de succes ai spatiului carpato-danubiano-pontic.

Acum, insa, ca suntem in toiul sarbatorilor pascale, ne punem intrebarea fireasca: „Ce face Ghita acum?” De aceea, am mers astazi sa-l vizitam pe mandrul nostru personaj in chiar cuibusorul din Primaverii, cu doar doua etaje, piscina si teren de tenis. La poarta ne-a intampinat zana sa blonda, intr-o fusta si mai scurta decat de obicei, fiindca „e sarbatoare”, ne-a explicat dansa printre dezacorduri si balbaieli a stravechii noastre limbi. Trecand printre Maybach-ul sau, parcat pe dreapta, si limuzina Mercedes de pe stanga, am inaintat catre scarile de marmura de Carrara, in varful carora era amplasata foarte sic o micuta fantana arteziana cu statuia lui David (originalul, evident 😀 ) in mijlocul apei inbulbucate.

Intram in casa si, dupa vreo 5 minute de plimbare pe culoarul pictat in roz-bombon si luminat cu candelabre din cristal de Bohemia, reusim sa ajungem in living-room-ul „ultra-stylish” al lui Ghita. Aici, plasma cat peretele ne retine atentia doar cat inca nu observam fotoliile din piele de nurca, covoarele pictate in motive de girafa si zebra si Rembrandt-ul original care sta atarnat de peretele sudic al incaperii, intre un Picasso si Van Gogh, la fel de veritabile amandoua ca si toate celelalte mandreti de opere de arta din barlogul lui Ghita.

Intr-un final, incepem discutia si din vorba in vorba, aflam ca zilele acestea Ghita si-a deschis o filiala temporara la cimitir, unde a realizat vanzari record, suficient cat sa-i asigure masa de Pasti, dar si toate celelalte mese de saptamana aceasta.Acum, dupa atata munca, el nu-si doreste decat sa-si ridice picioarele ostenite in fotoliul sau de nurca si sa butoneze telecomanda plasmei din dotare cat timp blonda (din pacate, numele nu i l-am putut afla, deoarece Ghita, probabil pe fondul unei oboseli puternice, parea sa aiba nevoie urgenta de lecitina in acest sens 🙂 ) ii pregatea farfuria cu bunatati.

Iata, asadar, cum petrece sarbatorile un demn urmas al lui Decebal si Traian, om muncitor, modest si iubitor (de blonde 😀 ). Ii dorim la cat mai multe masini si blonde, dar speram totusi ca reclamele sale asurzitoare din Piata Romana nu ne vor mai agasa atat de tare cand trecem prin statia de metrou.

P.S.: Ghita, draga, e zi de lucru azi. La munca, fiindca daca vrei sa ai, trebuie sa-ti misti mai mult decat mana intinsa catre clientii-trecatori!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-mă la comentarii via e-mail. Te poţi abona fără să comentezi.