Anul acesta am avut bucuria de a participa ca blogger în Turul Ciclist al Romaniei. Prin prisma a ceea ce am văzut şi vorbit pe acolo o să fac câteva precizări asupra postului Metoda ideală de relansare a turismului românesc, apărut la Zoso. Încep prin a spune că sunt 100% de acord cu titlul: Turul României este o metodă excelentă de relansare a turismului românesc !  Despre numărul de kilometri şi de etape: Turul României e cursă de o săptămână, nu va ajunge niciodată la 3 săptămâni. Sunt doar trei mari tururi şi aşa va rămâne Există însă nişte condiţionări. Apoi trebuie să spun că traseul de anul acesta a fost spectaculos, deşi postul la care fac referire se îndoieşte de acest lucru. De acord, se putea mult mai bine.

In primul rand Romania nu are traditia Frantei in ceea ce priveste ciclismul si nu exista nici un sportiv care sa actioneze ca un catalizator al fenomenului (ma refer strict la ciclismul de performanta) Sa speram ca Andrei Nechita va reusi sa se califice la Olimpiada, poate asta va da un impuls.

In al doilea rand nu exista interes pentru asa ceva. Nici din partea presei (gsp si prosport NU au avut corespondent in TCR, preluau stirile de pe Mediafax si puneau poze de acum 4-5 ani. Noroc ca  Neptun TV a ajuns sa faca rezumate de o ora ale etapelor. Altfel nu vedea nimeni imagini din tur. Vi le recomand, au si filmari senzationale din elicopter), nici din partea spectatorilor (imbucurator este faptul ca exista o crestere importanta pe acest segment) Despre spectatori: am vazut maxim 4 grupuri organizate (cat de cat) de spectatori in 1400 de kilometri. Tot la “lipsa de interes” trebuie sa trec ministerul turismului si dezvoltarii, cel care nu a dat nici macar UN leu pentru TCR 2011. Oficialii federatiei mi-au descris situatia “mergem, ne primeste un secretar de stat, ne zice ca vedem, vorbim. Dar pentru la anul.” Asta intră la “profesionalismul” de care dă dovadă acest minister. Dacă telegondolă nu e nici bani nu e – s-ar potrivi sloganul ăsta !

In al treilea rand federatia se confrunta cu lipsa banilor si cu starea proasta a drumurilor. De cateva ori etapele au fost scurtate din cauza lucrarilor si/sau a gropilor din sosele. Lipsa banilor conditioneaza si alegerea traseului. Turul trebuie sa ajunga intr-un oras/judet in care autoritatile locale vor acoperi cazarea si masa caravanei. Altfel nu au de unde sa plateasca. Din pacate nu e ca in TdF, unde orasele pun la bataie sume enorme pentru ca turul sa le viziteze. De aia turul trece prin Botoşani (de exemplu) şi nu prin Timişoara.

In al patrulea rand premiile sunt limitate de UCI. TCR este competitie incadrata la 2.2 Pentru a trece mai sus are nevoie de bani mai multi. Echipele bune au nevoie de o anumita suma pentru cheltuieli, o diurna daca vreti. La care ar trebui sa se adauge si o prima de participare. Nu exista bani pentru asa ceva !

In ultimul rând sponsorii fug ca dracul de tămâie de TCR. Anul acesta s-a reuşit cu greu păstrarea Loteriei ca sponsor, Dacia a dat într-un an maşini pentru caravană de atunci pauză iar alţii nu se înghesuie. Iar cu televizarea este foarte greu, costă foarte mult şi nici nu va face cine ştie ce audienţă. Evident şi federaţia are partea ei de vină: nu există caravană publicitară, lumea nu ştia de ce e blocat centrul oraşului, ceremoniile de premiere erau lungi şi plictisitoare etc. În opinia mea organizatorii fac o treabă excelentă cu resursele pe care le au la dispoziţie.

VESTEA BUNĂ: postul la care fac aceste precizări amintea că evenimentele private sunt mult mai reuşite. Pe surse vă spun că federaţia română de ciclism şi triatlon este în discuţii cu o firmă privată care vrea să preia organizarea TCR.

ALTĂ VESTE BUNĂ: Turul Sibiului, un tur impecabil organizat ce a avut parte de un pluton numeros şi de calitate !

NR: scuzaţi lipsa diacriticelor, postul acest a început ca un comentariul la Zoso pe blog