Va spuneam intr-un post trecut ca sunt un pui de gamer in devenire, aceasta fiind una din multele pasiuni pe care am invatat sa le am, mai degraba de dragul “evadarii” din lumea pe care o cunoastem cu totii si-n care unii dintre noi se simt cam…claustrati. Asadar alaturi de filme, muzica, carti, sporturi, pariuri (la un moment dat) si observarea contemplativa a lumii inconjuratoare, gaming-ul s-a alaturat aproape natural “aliatilor” pe care un las ca mine ii foloseste pt “a scapa” temporar sau, de ce nu?, “a se ascunde” la nevoie. De la o vreme se pare ca nici o metoda dintre cele enumerate nu mai functioneaza 100%, dar asta-i alta discutie. Sa ne intoarcem la gaming.
Teoretic, gamer inseamna sa fii la curent cu noutatile din domeniu, sa ai o experienta vasta in diferite genuri de jocuri, obtinuta din proprie initiativa si cu placere, nu datorita altor factori externi. Ajungi inevitabil sa cunosti termeni ca RPG, RTS, TBS, MMORPG, FPS sau alte acronime de gen si ii folosesti spre surprinderea “neinitiatilor” (Mrs Norris knows how 
). Ca se poate, in funtie de anturaj, sa fii si catalogat intr-un anume fel sau altul (in general neplacute etichetele), e la fel de adevarat, dar personal n-am avut mari probleme interioare cu asta, considerand-o o pasiune ca oricare alta. In Romania sau in estul Europei, sa fii gamer inseamna sa stii si despre drive-uri virtuale, serial numbers, cd-key-uri, crack-uri, keygen-uri si-o galeata plina ochi de soft-uri auxiliare care te ajuta sa joci jocurile respective fara sa platesti ca tot omul, tactica asta fiind foarte comuna inca in zonele mentionate.
.
