Post din categoria “pe vremea mea” sau “când era bunica fată” sau “când dial-up însemna broadband”. Când eram mic stăteam pe afară. Vara eram toată ziua acolo. Pe la 11 ieşea primul dintre noi la poartă, se uita în jur – totul pustiu, se retrăgea. Apoi ieşea al doilea la poartă, se uita în jur – totul pustiu, se retrăgea. Mişcarea asta continua până ieşeau doi la poartă în acelaşi timp. La câteva minute după ce erau doi inşi pe stradă, se făcea ditai gloata (pe sistemul grămada cere vârf).
Până seara, când răcoarea permitea un fotbal sau o pititea, căutam un petic de umbră şi băgam diverse jocuri. După cum ştiţi, jocul cu o miză este mult mai plăcut. Iată ce prestam şi pe ce “bani”:
