Cartea “Puterea celor şase” (în original The Power Of Six) este a doua din seria Lorien Legacies de Pittacus Lore (un pseudonim sub care se ascund doi autori). Am scris deja recenzia pentru “Eu sunt numărul patru” (I Am Number Four).
Puterea celor şase continuă acţiunea din “Eu sunt numărul patru”. Numerele patru (John Smith) şi şase, prietenul lor pământean Sam şi animalul extraterestru Hadley/Bernie Kosar fug de mogadorieni şi de autorităţi. Între timp ei încearcă să îşi dezvolte puterile, se uită prin cufărul cu obiecte de pe planeta lor natală şi scapă -la limită- de urmăritori (uneori scapă dincolo de limită de urmăritori 
) În paralel cu această poveste ne este prezentat numărul şapte (Marina). Aflăm unde este, cum o duce, cum a ajuns acolo şi cum caută pe net informaţii despre ceilalţi. În special despre incidentul de la fosta şcoală a lui John Smith (numărul patru).
Liniile narative care se intersectează, care se întrepătrund sunt în regulă. Un pic mai … necizelate decât în (de exemplu) seria A Song Of Ice And Fire de George R.R. Martin. Sfârşitul însă, în opinia mea, este un pic exagerat (over the top). Ştiu că trebuia să fie un sfârşit gen “film blockbuster în 4 părţi”: un sfârşit spectaculos dar care lasă loc pentru următoarele cărţi din serie.
Îi iau ca din oală şi sunt muuult mai mulţi aşa că puterile speciale nu fac faţă. Totuşi reuşesc săracii să suie 9 copii împreună cu 9 tutori într-o navă şi îi trimit tadaaa pe Pământ. Copiii sunt protejaţi de vraja planetei bla bla şi extratereştrii cei răi îi pot ucide doar în ordinea numerelor de pe tricou. Dacă, de exemplu, încearcă să îi taie capul numărului 9 fără să îi omoare pe cei 8 dinaintea sa, atunci extraterestrul rău rămâne el fără cap.
