3ditorialdin BĂICOI – gândesc dublu, postez simplu

Cum măsori nivelul efortului în alergare

Îți poți da seama foarte ușor cât de mult îți soliciți organismul atunci când alergi. Înțelepciunea populară ne dă următoarea clasificare a efortului în alergare:

– dacă poți cânta în timp ce alergi, atunci ritmul este mult prea lent, chiar inexistent;

– dacă poți vorbi în propoziții întregi, atunci ritmul este lejer (poți spune dintr-o bucată “Îmi place să mănânc tort de ciocolată cu cremă de vanilie.”);

Adidas Marathon 10– dacă vorbirea devine fracționată, atunci avem parte de un ritm mediu. Cu cât cuvintele sunt mai spațiate prin gâfâituri, cu atât urcă spre ridicat ritmul (enunțul de mai sus devine “Îmi place ……. să mănânc ………. tort de ……… ciocolată cu …………… cremă de …………vanilie” în cazul unui ritm mediu+);

– dacă nu mai poți vorbi, atunci este un ritm ridicat. Dacă nu mai poți vorbi și singurul gând pe care îl poți procesa -în modul buclă- este “nu te opri din respirat, altfel mori”, avem parte de un ritm foarte ridicat. În final avem și modul turbo, atunci când nici măcar la respirat nu te mai poți gândi și lași procesul să se întâmple.

În cazul alergării ideale de anduranță (cel puțin peste 5 km, ideal peste 10 km, mă refer strict la cei care aleargă de plăcere) se produce o separare a funcțiilor. Organismul este cu pilotul automat și păstrează ritmul constant. Simultan alergătorul are o mie de gânduri, împrăștiate peste tot și adunate de peste tot. Ceea ce se numește plastic “being in the zone”. Sau cu accente locale “pă sistem”.

Te poţi abona la Feed-ul RSS.

Tags: , ,

2 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-mă la comentarii via e-mail. Te poţi abona fără să comentezi.