3ditorialdin BĂICOI – gândesc dublu, postez simplu

Favoruri

Mă autocaracterizez, folosind într-un mod oribil cuvântul, drept o persoană favorabilă (care face favoruri). Dacă mă rogi și pot, atunci fac. Aproape mereu.

Prahova PlazaAm întâlnit recent tipologia mă rogi de nenumărate ori, te amân până nu mă mai rogi. Eventual fac, dar doar dacă am nevoie de ceva de la tine și mă ajuți înainte de a face eu. Mai este și persoana pe care o ajuți cu plăcere și insistă să te recompenseze într-un mod sau altul, chiar dacă nu ai nevoie și nu vrei asta. Detest acest lucru – dacă pot fac pentru că așa aleg eu, din diverse motive care însă nu presupun nici un fel de recompensă, prezentă sau viitoare.

La cerut de favoruri stau foarte prost. Mă gândesc întotdeauna că are treabă, că e ocupat(ă), că poate găsesc o cale să mă descurc singur. Până la urmă cer favoruri doar prietenilor pe care îi consider apropiați, deoarece acolo o favoare e doar atât. Și e un lucru mare când se întâmplă așa.

Te poţi abona la Feed-ul RSS.

Tags:

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-mă la comentarii via e-mail. Te poţi abona fără să comentezi.