3ditorialdin BĂICOI – gândesc dublu, postez simplu

Fenomenul “foametea pe uscat”

1. Merg la sală de trei ori pe săptămână. O oră de aerobic și saltea, în diferite proporții. Când ajung acasă fac un duș, beau apă, una-alta, mă culc.

2. Nu pot merge la sală într-o zi, dintr-un motiv sau altul. Stau degeaba, mănânc tot felul de prostii.

Problema este următoarea – sala arde calorii, deci teoretic ar trebui să ceară organismul hrană după ce depui atât efort. În schimb aduci aport de calorii atunci când deja stai degeaba și nu ai nevoie. Prima explicație logică ce îmi vine în minte este că în timp de linişte şi pace păstrăm instinctul omului primitiv de a umple mațul, având în vedere probabilitatea ridicată de a fi în scurt timp vânat/călcat/speriat fatal de un dinozaur. Dar asta e gândirea mea, posibil ca explicația să fie ușor viciată.

Cea mai bună formă de mișcare din punct de vedere al mâncării rămâne alergarea de (oarecare) distanță. După o alergare lungă organismul nu mai este interesat de formă, miros, gust, textură, dată de expirare. O nu ! El cere ceva, orice. În experiența mea cere timp de cel puțin 12 ore după o alergare foarte lungă.

Nu îţi place ciorba pe care o face soţia după reţeta soacrei ? Bagă 10 km înainte de prânz şi vei cere o a doua porţie. Bine, după ce vei face asta o să primeşti ciorba respectivă toata viaţa. Asta în timp ce articulaţiile au termen de valabilitate.

Despre diferențele dintre aerobic (sală) și alergare (comparație care variantă este mai eficientă pentru a slăbi, de exemplu) cu altă ocazie.

Te poţi abona la Feed-ul RSS.

Tags: , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-mă la comentarii via e-mail. Te poţi abona fără să comentezi.