3ditorialdin BĂICOI – gândesc dublu, postez simplu

Declaraţie de dragoste

Publicat iniţial în 20 martie 2008 ca pagină. A stat în ‘private’ până azi. Textul aparţine Larissei.

BucurestiDupa principiul gandirii si razgandirii la romani se pare ca stimabilii conducatori ai tarii s-au hotarat intr-un final apoteotic sa ne dea vacanta in timpul summit-ului. 3 zile din aprilie (ca s-o spunem totusi p-aia mai corecta-o saptamana din minunata luna a pacalelilor) stam acasa. Acest acasa, insa, ar fi ideal sa insemne orice altceva decat Bucuresti. Nu de alta, dar parca nu-mi surade ideea unor rendez-vous-uri mai mult violente decat romantice cu opozitia globalizarii.

Chiar ma gandesc…oare ce alt oras mirific ar fi putut fi o gazda mai buna pentru summit-ul NATO decat admirabila noastra capitala? Micul Paris este o reala feerie 25 de ore din 24, 8 zile pe saptamana. De fapt, cum ar putea fi altfel daca tinem cont de educatia aleasa primita de catre fiecare roman in parte in cei 7 ani de acasa? Este o adevarata placere sa iesi pe strada, la o plimbare, in parc sau la “shopping”. Apropo, cica asa se zice mai nou. Dar, nu va faceti probleme ca nici eu nu stiam pana nu m-au corectat vreo 2 domnite mai deunazi cand se pare ca am pronuntat cuvantul total demodat “cumparaturi”.

In colectia Versace primavara-vara 2008 nu mai incape acest cuvant din motive mai greu de inteles. Se spune ca ar fi o problema cu textura lui si anume nu se repeta literele ca in shoPPing, ceea ce indica o problema clara. Moda e facuta ca sa ne luam precum oile (absolut nici o legatura cu un stimabil domn patron de club de fotbal) unii dupa altii. Oricum, nu va faceti mea culpa daca o mai dati in bara din cand in cand. Nici eu nu am priceput mare lucru din aceste trend (alt cuvant trendy in zilele noastre), dar, deh, daca IQ-ul meu nu depaseste marimea pantofului…in materie de moda, evident 😀 Ah, si este vorba despre pantoful lui Paris Hilton ca cica nu-si gaseste mai deloc pantofi pe masura. Pai la hotelurile lu’ taticu’ e la mintea cocosului ca unii traiesc pe picior mare.

Dar sa ne intoarcem la oile noastre, adica la Bucurestiul nostru drag, de care m-am indragostit pana peste cap. Spuneam ca-mi face o deosebita placere sa ies la plimbare, mai ales daca indraznesc sa abordez o fusta din colectia proprie, masurata in acelasi numar de centimetri ca si inteligenta celor care, dintr-un profund spirit grijuliu, vor sa verifice cu atentie daca nu cumva ti-ai uitat lenjeria intima acasa. Nu de alta, dar nu vor sa patesti precum Britney Spears sau Paris Hilton si sa intri in gura lumii. Vai, ce gest nobil din partea lor. Pacat ca noi fetele nu prea stim sa-i apreciem pe acesti oameni la justa lor valoare! Cata grija pentru ceilalti, oare cand mai au timp si pentru ei?

Apoi, ar mai fi traficul in Bucuresti, care este un vis frumos atat pentru soferi, cat si pentru pietoni. Cine a mai pomenit un oras in care nimeni nu claxoneaza (decat daca este imperios necesar) si toti soferii stau disciplinati la semafoare? Eu una am vazut unul si de vreo 4 ani incoace ma tot plimb prin el fara a inceta sa ma minunez. Drumurile fara gropi, traficul fluid, lipsa cozilor la semafoare, respectarea regulilelor de circulatie de catre toti participantii la trafic (bipezi sau pe roti), dar mai ales finisajul extraordinar al bordurilor invariabil fara mesaje electorale ma fac sa ma simt intr-o alta lume.

In tot acest rai eu ma simt ca acasa si-mi place atat de mult incat am anulat si biletul de avion (numai dus) catre destinatia “dincolo de frontiere”. Cred ca mai raman o vreme sa ma bucur de aceasta oaza de liniste si civilizatie. Ma duc mai tarziu in jungla, pana atunci ma relaxez. Oricum am adormit si visez la Bucurestiul ideal.

sursa imaginii

Te poţi abona la Feed-ul RSS.

Tags: , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-mă la comentarii via e-mail. Te poţi abona fără să comentezi.