Doi din trei creatori de conţinut ai acestui blog sunt fani “U” Craiova. Ieri echipa noastră a jucat acasă contra formaţiei Victoria Brăneşti. Meciul a început în ritmul lent, lipsit de determinare şi lipsit de fotbal al ligii noastre. Chiar un pic sub, ţinând cont de faptul că jucau două echipe aflate la retrogradare (subsolul clasamentului). Spectatori puţini, telespectatorii mutau deja pe ştiri să vadă Oana vs Pepe şi Moni vs Iri.

Atunci fundaşul oltean Buleică s-a gândit în modul cesta: “băi vine licitaţia pentru drepturile tv, dacă nu facem spectacol luăm bani mai puţini. Astfel nea Mititelu nu are bani să dea la salarii.” Pe cale de consecinţă Buleică al nostru dă o măiastră pasă de gol la adversar. 1-0 pentru Brăneşti. Craiova va forţa egalarea, asediu la poarta oaspeţilor etc.

Acum intervine în scenă ilustrul, şiretul, tehnico-tacticizatul nostru antrenor italiano vero Nicolo Napoli. El ştie că adversarul se aşteaptă la atacuri, el ştie însă cum să producă elementul surpriză. Drept urmare îi cere lui Dorel Stoica să nu dea pase de 50-60 de metri omului liber sau prin zona în care se află coechipieri. Nu, ideea genială este să dea pasă lungă în zona în care sunt doar 4-5 adversari. Aceştia vor fi surprinşi, se vor opri şi se vor consfătui: “băi asta e calu traian. Care măh traian, nu decebal avea calu ? Decebal e ăla de a ajuns la Inter la juniori. Lasă bă astea, mi-am luat maşină.” Din păcate adversarii tot aveau timp să respingă, iar Dorel nu a ieşit din vorba antrenorului tot meciul.

Dar “U” Craiova a reuşit egalarea. Personal nu mă aşteptam să mai trăiesc să povestesc această fază. Urmează cuvinte şi fraze şocante, citiţi doar dacă aveţi stomac beton. Aşadar Stoianof de la noi e în duel cu un fundaş advers. La 30 de secunde după ce nu mai e în duel se aruncă, pică secerat. Eu, spectatorii, telespectatorii, extratereştrii care sunt camuflaţi pe orbita planetei şi Viorel Lis se gândeau o lua sau nu o lua ăsta galben pentru simulare. Ei bine arbitrul acordă fault pentru Craiova !

În acel moment m-am uitat grăbit pe geam, să văd dacă e vreun râu de lavă pe strada mea. Se bate lovitura liberă, mingea sare dintr-un oltean ca din piatra de munte şi ajunge la alt oltean, pe la 16 metri. Acum sunt deja îngrijorat, sunt sigur că norocul ăsta e un semn. Scot capul pe geam spre a identifica din timp râul de lavă. Jucătorul oltean, aflat cu mingea la 16 metri, are numeroase opţiuni:

1. să centreze defectuos în aut de teren,

2. să centreze defectuos în aut de poartă,

3. să centreze defectuos în braţele portarului,

4. să centreze defectuos astfel încât adversarii să respingă fără probleme,

5. să şuteze în peluză,

6. să şuteze peste peluză, peste stadion.

Ei bine ăsta al meu (nu reţin cine a fost) pasează cu CĂLCÂIUL, FĂRĂ SĂ ÎŞI RUPĂ PICIORUL. Deja aveam cheile de la maşină în mână, că era Accentu pă stradă şi dacă îl băgam în curte râul de lavă poate nu ajungea până la el. Dar pasa cu călcâiul ajunge la un coechipier, care trage spre poartă şi PE POARTĂ şi CU FORŢĂ şi LÂNGĂ BARĂ şi GOL Craiova ! În acel moment am lăsat cheile de la maşină jos şi m-am relaxat. Chiar dacă scăpam Accentu de râul de lavă, tot era distrus de ploaia de meteoriţi şi de cutremurul devastator.