NOTĂ: aceste sfaturi sunt adresate în special începătorilor şi se bazează doar pe experienţa mea de trei ani de zile. Aşadar nu pretind că este o listă completă şi absolută, ci mai mult un ghid personal.
1. Nu fura (există regula şi la Bobby Voicu în listă)
a) dacă dai copy-paste unui post/articol/text şi îl pui pe blog ca şi cum e scris de tine eşti un hoţ ordinar.
b) dacă traduci ceva din engleză sau orice altă limbă şi pui pe blog ca şi cum e scris de tine eşti un hoţ ordinar. (*dacă traduci şi spui “aceasta este o traducere în limba română a materialului x” + link este în regulă, dacă autorul materialului x este de acord)
c) poţi prelua materiale, dar nu uita să precizezi sursa acestora. Pentru imagini poţi pune la sfârşitul postului ceva de genul “sursa imaginii” cu link spre locul în care ai găsit-o. Poţi cita alte persoane ca punct de plecare al unui post (ex: Waven vorbeşte azi despre lalele. Eu cred că …) sau ca să întăreşti/completezi/ataci/etc. o idee (ex: MihaelaDM are un punct de vedere similar). Dacă vezi o poză care îţi place sau o ştire caldă şi vrei să o menţionezi nu uita să pui un via Haotik la sfârşit dacă acolo ai dat peste informaţia respectivă.
În rezumat: când activitatea altora te ajută să închegi un post fain trebuie să specifici acest lucru. Pentru că aşa este considerat normal, frumos şi politicos.
2. Forma contează.
“Fondul” blogului tău depinde de numeroşi factori: ce ai/nu ai prin cap, dacă ai timp destul pentru a scrie, dacă sunt aliniate planetele, dacă ai talent la scris etc. Pe partea asta nu pot să îmi dau cu părerea. Însă pot spune cu certitudine că este foarte important să prezinţi conţinutul creat într-o formă decentă şi atractivă pentru cititor. Nu trebuie uitat faptul că Nenea Cititoru’ are de ales între zeci de mii de bloguri, sute de site-uri, jocuri pe Facebook, clipuri pe YouTube sau Trilulilu etc.
a) nu scrie text în bloc. Imaginează-ţi că citeşti o carte de 500 de pagini care nu are capitole, nu are subcapitole, nu are paragrafe, ci este text text text în bloc. Cam nasol. Aşadar fiecare idee dezvoltată într-un paragraf, paragrafele individualizate şi evidenţiate.
b) cu textul negru pe alb/o culoare deschisă nu dai greş. Dacă ai idei mai speciale cu privire la culoarea fontului şi a fundalului atunci scrie un text luuuung şi vezi dacă îl poţi citi lejer, fără să te dai cu capul de birou. Dacă poţi înseamnă că ai nimerit-o.
c) să nu ai greşeli gramaticale sau de logică (!) Eu îmi scriu posturile cu atenţie, le pun în previzualizare ca să pot aranja frumos în pagină. Apoi recitesc şi corectez eventualele greşeli. Pe urmă citesc din nou ca să fiu sigur că este totul în regulă. Apoi public postul, pe care îl mai citesc o dată, pentru siguranţă 
Asta pentru că vreau să ofer celor care ajung pe blog conţinut de calitate şi pentru că (până la urmă) blogul este imaginea mea, mă reprezintă.
Acum nu trebuie să corectezi vreo 10 ore un post scris în 10 minute. Greşelile apar oricât de meticulos eşti. Important este să reduci pe cât posibil numărul acestora. Poţi face asta prin verificări multiple ale posturilor publicate. Nu uita, chiar dacă postezi ceva astăzi acel ceva va putea fi citit şi peste o zi şi peste o lună şi peste un an.
d) evidenţiază lucrurile importante. Ai italic, bold, underline, strikethrough la îndemână. Poţi colora fontul după pofta inimii, poţi insera o imagine, poţi găsi o modalitate personală de a evidenţia ceva important.
e) eu folosesc justify şi diacritice în posturile mele. Justify mi se pare necesar. Folosirea diacriticelor este o decizie personală. Eu o recomand.
3. Fii disponibil !
a) trebuie să răspunzi la comentarii. Cineva a fost atât de impresionat de ce ai scris tu încât a completat date personale, eventual a trecut şi de un cuvânt anti-spam pentru a îşi exprima aprecierea/dezacordul/ura etc. Aşa ceva trebuie respectat, apreciat şi este de luat în seamă.
b) este imperios necesar să existe o pagină de contact. Waven a explicat ce şi cum. Să presupunem că nu ai pagină de contact şi ultimul post al tău este despre cum îţi place să serveşti brânză cu roşii. Eu vreau sa fac schimb de link cu tine (puteţi trece orice alt motiv pentru care trebuie să te contactez). O să iasă ceva de genul “şi mie îmi place să mănânc brînză cu roşii. Facem un schimb de link ?”. Amuzant şi uşor de evitat.
Paginile de contact au devenit în ultimul timp formulare de contact. Ştiu, e meseriaş cu formulare, dar eu consider că nu trebuie să lipsească o adresă de mail. Una e să ştii că vorbeşti cu cineva uman, alta e să vorbeşti cu … formularul. Opţional pot apărea pe pagina de contact adresa profilului de Facebook, contul de Twitter etc.
c) trebuie să existe o pagină gen “despre mine” (cu variantele “despre blog”, “cine scrie aici”, “cine sunt eu” etc). Motivaţia: ca cititor interacţionezi cu blogărul, dacă dai un mail să ştii cum te adresezi, poate sunteţi din acelaşi oraş şi vă vedeţi la o cafea etc. Informaţia minimă ce trebuie să fie prezentă: <<Mă numesc Grigore, am 104 ani şi sunt din Căciulata.>> Dacă există aşa ceva este în regulă. Opţional se poate povesti toată viaţa de la vârsta de o lună până în prezent, se pot trece pasiuni, activităţi preferate, top 10 manelişti în opinia personală şamd. Fiecare cu ce-l aranjează.
Dacă aţi ajuns până aici, vă mulţumesc enorm pentru atenţie ! Apreciaţi, criticaţi, comentaţi, înjuraţi cu încredere, voi răspunde cu siguranţă.
Nu e ca la fotbal vere: nu te percheziţionează la intrare, poţi lua bere sau vin de la tarabe şi intra cu ele (başca mititei), nu a existat nici un incident, cei care asigurau paza sunt de treabă. S-a aplaudat, s-a scandat, s-a făcut valul. Sărea lumea ca floricelele de porumb când aveau Stejarii vreo acţiune (şi au avut, nu glumă). Crainicul stadionului de nota 10, a întreţinut atmosfera pe toată durata meciului. Stejărel (mascota) şi-a făcut şi el treaba. Unde pui că a aplaudat lumea şi punctele spaniolilor. Băi şi meritau, pentru că au încercat tot timpul să ţină piept alor noştri. Bravo lor !
