1. Promovarea turismului – aici intervine doamna Udrea, ajutată de doamna Anastase. Dăm repede o lege prin care atestăm că termopanele au fost inventate de Vlad Ţepeş. Şi el a putut inventa aşa ceva pentru că a folosit metode specifice vampirilor, care – se ştie – deţin tehnologii străvechi şi foarte avansate (vezi seria Blade). Dăm 3-4 milioane unei firme de consultanţă să facă o siglă în formă de ţeapă şi transformăm toate casele şi blocurile din ţară în muzeu al vampirilor. Succes garantat ! Cine nu ar vrea să locuiască într-o casă cu artefacte vampiriceşti adevărate, alături de urmaşi ai lui Dracula Stoker ? Şi na, vrei asta scoţi bănetu’ nea străine.
2. Termopanele SUNT o tehnologie străveche, specifică ţării noastre – Există numeroase exemple, concrete şi folclorice, pentru susţinerea acestei idei. De exemplu zmeul nu se obosea să deschidă poarta sau să dea un telefon că vine acasă.NU ! Avea telecomandă pe buzdugan (na dacă asta îi era unealta pe asta a pus radioemiţătorul), cu telefon wireless inclus ! Bine, e doar o poveste. Dar nu iese fum fără foc, aşadar dacă telecomandă şi telefon nu avea măcar termopane îşi putea permite. Apoi mama lui Ştefan cel Mare. Care nu vroia să deschidă poarta castelului şi să-l lase pe Ştefan să intre. Acum poarta unui castel e enormă, mama lui Ştefan era în etate. Se pune întrebarea cum oare deschidea ditamai poarta ? Răspuns simplu: avea telecomandă SAU poarta părea ea mare dar era făcută din policarbonat rezistent şi uşor! Aşadar geamurile termopan existau, pentru că evident uşile tip termopan existau. Şi ăsta este un adevăr istoric !
3. Fantomele nu pot ieşi deoarece geamul este gros – un adevăr mythbusterian de netăgăduit. Având în vedere că vreo 3 milioane de români au dosare penale şi vreo 6 milioane nu au, dar ar merita, vestea că fantoma lui Ţepeş nu poate să iasă din incintă (vezi bancul cu scheletul) este MINUNATĂ.

Acum aţi aflat cele 3 motive pentru care termopanele puse la curtea domnească a lui Vlad Ţepeş sunt de bun augur !

sursa imagine 1, imagine 2, imagine 3