Tema: povestiţi un pic despre mărţişorul care v-a rămas întipărit în memorie. Fie că a fost de bine, fie că a fost de rău. Băieţii despre cele date (sau primite), fetele despre cele primite (sau dăruite). Merge leapşa către (în paranteză sunt cei care au răspuns provocării, iar link-ul duce direct la povestea lor de mărţişor): [Jorjette], [Corcoduşa], [Miruna],[Delia], [VirtualKilla], Andreea, Miha, Dana, [MihaelaDM], [Florin Moroşan], Eduard Bîndila şi [Laurenţiu].
Povestea mea: Clasa a 7-a cred. Mi-a scos mama nişte poezioare la imprimantă, le-am împăturit gen felicitare şi cu un şnur de mărţişor. Am făcut senzaţie DAR aveam doar două. Aşadar a fost frumos până a rămas unul singur (unul avea destinatar). O mulţime furioasă de colege mă încercuia, toate gata să mă lovească dacă nu o alegeam. Viaţa îmi trecea prin faţa ochilor. Nu vedeam nici o scăpare, aşadar am improvizat. “numărul X de la catalog primeşte mărţişorul !” Rudimentar, lipsit de eleganţă DAR mi-a salvat viaţa ! 
Sper că nu vă apucaţi şi de Torrentz sau de VPlay, că atunci vin cu maşinile de băieţi peste voi.
