Acesta este un guest post. Textul aparţine Deliei Iacob. Mulţumim Delia ! Prima parte poate fi citită aici. A doua parte este aici.

Putem vorbi de manipulare şi în ceea ce priveşte istoria pantofilor sport. Cu toţii ştim impactul pe care l-au avut aceştia asupra întregului glob. Cine în ziua de astăzi nu deţine o pereche de “adidaşi”? Corect, ei se numesc pantofi sport, însă denumirea lor comercială porneşte încă de la apariţia primului model de pantof sport, care aparţine lui Adi Dassler. Brandul în cele din urmă a preluat prenumele şi câteva litere din numele designerului, formând “Adidas”. Aşa încât, în prezent, nu folosim mai niciodată termenul de pantof sport ci de…adidas, deşi există peste sute de branduri care produc acest tip de încălţăminte. La fel stau lucrurile şi dacă transferăm sfera de manipulare prin produs, la mascara pentru ochi. Toate femeile când se gândesc la mascara pentru ochi, vorbesc despre “rimel”, însă puţini stiu că Rimmel se numea de fapt prima firmă care a comercializat această mascara pentru ochi.

Există şi diferite localuri (cluburi) care şi-au restricţionat acccesul la…cămaşă. Nu pot intra decât bărbaţii care poartă cămaşă. Acest lucru pentru a-şi crea o imagine foarte serioasă, ori de “deschis doar persoanelor de o anumită clasă socială”. Cert este că cei care işi doresc să meargă acolo, deşi în mod normal nu ar purta o cămaşă, trebuie să o facă. Haina manipulează şi prin acest mod (ex: Verve Café Iasi).

Unicatul în modă este iarăşi o formă de manipulare foarte sugestivă, atât în ceea ce priveşte stima de sine a celui care alege o haină unicat cât şi a celui care o priveşte. O haină unicat îţi poate acorda acea încredere în sine, dacă este de firmă şi mai este şi extrem de scumpă, atunci ea“afişează” şi situaţia socială, rangul şi clasa din care face parte cel ce o poartă.

Haina a încetat de mult a mai fi o necesitate de a acoperi trupul, o formă de protecţie. Nu este nici un moft, haina fiind în cele din urmă o formă de protecţie mai mult socială. Fără o haină bună, nimeni nu ar putea influenţa, nimeni nu ar putea convinge. Haina chiar face pe om, şi îl face să pară exact aşa cum acesta îşi doreşte la un moment dat în viaţa lui.

Trăim în secolul vitezei, unde timpul a devenit o resursă din ce în ce mai rară. Prin vestimentaţia aleasă de noi, ne “arătăm” cel mai rapid posibil, modul de a fi şi gândi, caracterul şi personalitatea.

Nici o haină nu e la fel cu o alta, fiecare haină spune altceva despre noi, totul depinde de unde, când şi cum o purtăm. Însă ea are capacitatea de a ne servi sau a ne dezamăgi. Aşa cum hainele pot fi folosite cu bună ştiinţă pentru a demonstra anumite lucruri, la fel de bine acestea pot da de gol caractere şi personalităţi. Prin haină poţi citi omul.

Acesta este un guest post. Textul aparţine Deliei Iacob. Mulţumim Delia ! Prima parte poate fi citită aici.

Suntem în permanenţă alimentaţi de presa care nu mai încetează să ne ofere imagini care mai de care mai atractive şi mai interesante. Ne-am dori să fim fiecare personaj în parte, ne hotărâm cu greu la unul pe care ni-l permitem. Totuşi, dacă n-ar fi să vedem, ce am alege să fim? Poate mai puţin decât ceea ce am vazut şi am ales să fim. Manipularea funcţionează prin informaţie. Informaţia incită şi excită, la comportamente şi alegeri, mai ales în sfera vestimentară.

Câte dintre noi nu am ajuns să alegem să purtam cizme peste genunchi sau UGG-uri, BP(Bucuria piticilor – acei adidasi cu talpă inaltă), pantaloni pană, evazaţi sau colanţi, chiar dacă la început când au apărut nu ne plăceau deloc? Pur şi simplu atunci când vezi o piesă vestimentara la suficient de multe persoane, ţi-o doreşti şi tu. Haina te-a convins să o porţi, să ţi-o doreşti.

C Câţi dintre noi nu am apelat de multe ori la terapia prin shopping? Ce plăcere îţi poate induce o haină pe care ţi-o doreai de mult… în perioade în care te simţi trist şi ai nevoie de o schimbare, în primul rând te gândeşti să-ţi faci o plăcere vestimentară, fie ca e vorba de o un nou costum, de o cămaşă, de o haină de blană care să te facă să pari mai extravagantă, care să-ţi îmbunătăţească imaginea de sine. Haina manipulează prin dorinţa de a o avea, devii “sclavul” unui obiect de care te-ai putea lipsi, dar fără de care nu ai mai fi tu.

Şi modul în care porţi o haină poate manipula, influenţa ori stârni anumite reacţii. Să-l luăm ca exemplu pe Charlie Chaplin, cu mustaţa lui asemănătoare lui Hitler, cu pantalonii lui mult prea scurţi sau jobenul la rotund, cu mersul în stil raţă şi paşi repezi. Oricine ar purta stilul lui vestimentar şi ar imita gesturile lui, ar risca să pară un bufon, un neîndemanatic. Imaginea terifiantă a costumelor reci, kaki, cu butoni mari, rotunzi şi aurii, mustanţa neagră şi perfect dreaptă a lui Hitler şi după sute de ani continuă să aibă acelaşi impact, de generare a fricii.  Haina poate fi văzută ca pe o armă de apărare dar şi de distrugere a opiniilor pe care nu ni le dorim din partea celorlalţi. [partea a III-a în curând...]

sursa imaginii

Acesta este un guest post. Textul aparţine Deliei Iacob. Mulţumim Delia !

De-a lungul timpului, am putut observa numeroase moduri prin care hainele au creat influenţe asupra omului. Chiar dacă termenul de “haină” a apărut mult mai târziu, omul şi-a acoperit trupul (încă din preistoric) din numeroase motive, pentru protecţie sau pentru a lăsa o anumită impresie. Poate e mult spus că haina manipulează, deşi influenţa acestor materiale menite să protejeze trupul s-a manifestat de-a lungul timpului şi prin crearea unor imagini – oamenii de un anumit rang social purtau un anumit tip de haine pentru a putea fi recunoscuţi, la fel cum cei mai săraci nu puteau purta haine scumpe – rangul putea fi recunoscut prin straiele exterioare.

Putem vorbi de manipulare pentru că prin haină putem convinge, putem respinge, haina ne influenţează şi ne ajută să influenţăm la randul nostru pe alţii. Putem minţi sau spune adevărul prin ceea ce purtăm sau putem genera un comportament din partea celorlalţi doar prin felul în care ne prezentăm la exterior. Manipulăm prin haină pentru că este primul pas către restul lumii. Odată văzută haina, drumul catre convingerea celuilalt că meritam un anumit statut este pe jumătate parcurs. Deseori folosim măşti (diferite tipuri de imbrăcăminte), pe care le schimbăm ori de câte ori vrem să demonstrăm altceva, măşti la care renunţăm sau care ne pot fi furate.

Protecţia de care vorbeam la început a devenit în prezent diferită de cea de factorii externi. Acum omul se protejează de opinie, de părerea celorlalţi. Prin haină omul caută să obţină o validare socială, o validare de ordin pozitiv.

Dacă în trecut se purtau trupuri vopsite cu diverse culori sau tatuaje pentru acoperirea corpului, dar şi pentru susţinerea unor ritualuri religioase şi sociale, în prezent, această “vopsire” a devenit de ordin textil. Nu ne mai coloram trupurile precum băştinaşii, însă mergem la mall şi ne achiziţionăm câte o ţinută nouă pentru fiecare aşa zis “ritual” important din viaţa noastră – ziua de naştere, onomastici, petreceri, Crăciun, Revelion şi multe altele. Şi toate acestea pentru acea validare socială, pentru că vrem să fim văzuţi bine de ochii lumii.  [partea a II-a în curând...]