Monthly Archives: May 2009

Sfaturi pentru bărbaţi: cum să faci să nu-ţi mai cadă părul

29 May 2009   Admin   5 Comments

(Atentie: NU incercati asta acasa!)

În primul rând, să reducem factorii de stres, adică…

1. Te duci la farmacia din colţ, cumperi o rolă de leucoplast şi când ajungi acasă o rulezi în jurul capului nevestei până auzi musca bâzâind prin termopane.

2. Iei soacra, o îmbraci ca de nuntă, îi cumperi un bilet dus către o destinaţie la alegere din Africa Centrală şi o urci în avion. Atenţie la poşeta cu bani! Este periculos ca o doamnă să poarte aşa ceva atunci când nu se află sub stricta supraveghere a unui bărbat cu capul pe umeri. Deci, nu uita să o „confişti”. Asta pentru că te-ai gândit şi la tata-socru, care de când s-a însurat a început brusc să năpârlească.

3. Dar pentru că nişte fire de păr tot ai pierdut când te-ai dus s-o ceri pe fiică-sa de nevastă, iei copiii, îi pui în maşină şi-i laşi în faţa casei acestuia, împreună cu un bileţel pe care scrii: „Dacă nu-i vrei, întreab-o pe fii-ta cu cine i-a făcut. Plasează-i lui. Ai mei nu sunt.” Evident, dacă el se împotriveşte, adu-i argumentul suprem: nu puteţi avea acelaşi ADN, iar căderea părului este dovada. Ah, şi nu te impacienta, legea românească nu are cum să te oblige să faci vreun test de paternitate.

4. Te duci la serviciu, îi arunci secretarei şefului o pungă cu gogoşi pe masă şi cât înfulecă duduia, tu intri val-vârtej la şef, căruia îi întinzi cererea de demisie, spunându-i cât de mult îţi va lipsi mutra lui de prună scofâlcită şi muştruluirile lui ieşite parcă din gura unei scorpii cu licenţă în cotcodăcit pe note ce depăşeşc de 10 ori linia superioară a portativului.

5. Aduni toate calendarele din casă şi ştergi datele la care facturile sunt scadente. De asemenea, nu uita ziua când trebuie să-ţi plăteşti dările către stat.

6. Îţi lichidezi conturile, te urci în avion şi te muţi în Bahamas. Nu-ţi face probleme de haine că nu o să ai mare nevoie de ele. Ia-ţi vreo 3 cămăşi mai şui, 2 perechi de bermude şi una de şlapi. Nu uita, însă, ochelarii de şmecher, tatuajul de puşcăriaş pe braţul stâng şi gablonţurile din aur la gât.

7. Gata, acum poţi să te instalezi într-o căsuţă din bambus construită cu vedere la mare, pentru a fi cât mai aproape de „câmpul” muncii. Dacă ţii neapărat, te poţi angaja salvamar sau barman, dar pentru o viaţă lipsită de stres îţi recomand specializarea în arta flirtului cu damele cu bani şi bikini de câteva sute de dolari care se vor perinda prin faţa ta. Doar ţi-am spus că nu o să ai prea mare nevoie de haine! ;)

Acuma că am eliminat stresul zilnic, sursa oricăror şocuri psihologice (îmbolnăvirea şi apoi miraculoasa însănătoşire a soacrei – în special, a doua, bineînţeles; pierderea locului de muncă din cauza recesiunii; falimentul datorat cheltuielilor excesive ale nevestei; etc. ) şi poluarea (sper că la stopurile din Bahamas nu se inhalează aceeaşi cantitate de noxe ca la cele din Bucureşti), să trecem la prepararea soluţiei propriu-zise.  Obiectivul tău va fi crearea unei soluţii de cisteină, care se spune că este unul dintre cei 18 aminoacizi prezenţi în cheratina din păr şi care ar avea un rol important în coeziunea acestuia. Gata, acuma nu te mai scărpina atâta în cap doar-doar oi pricepe ce ţi-am spus. Vrei să-ţi cadă şi ultima fărâmă de păr? Mai bine uite de ce ai nevoie: 3 atomi de carbon, 7 atomi de hidrogen, 1 atom de azot, 2 de oxigen şi unul de sulf. Dacă n-ai microscop, nu-i bai. Treci de la atomi la grame. Ar trebui să-ţi iasă… o cantitate industrială, dar nu-i pagubă. Vinzi şi vecinului de suferinţă şi mai scoţi un ban cinstit ;)

Iar te scarpini în cap? Stai că-ţi explic şi de unde iei substanţele astea…

1. Carbonul – te duci frumuşel la librărie şi cumperi o duzină de creioane. Ai grijă să nu fie colorate, că dup-aia te trezeşti cu-n curcubeu în cap şi te caută toţi pe la picioare să găsească ulciorul cu galbeni. Iei un cuţit şi te apuci de sculptat până dai de grafit… adică de chestia aia neagră din interior care se rupe ori de câte ori apeşi mai tare pe creion. Ei, aduni 3 grame dintr-aia şi o pui într-o oală. Asta ar fi o variantă, dar dacă vrei un păr strălucitor şi rezistent, mai trebuie să pui nişte bani şi să cumperi vreo 3 grame de diamant. Poate-l găseşti praf că ţi-e apoi munca mai uşoară la fiert şi topit.

2. Hidrogenul, azotul şi oxigenul – ai nevoie de 6 grame de apă şi 4 de amoniac şi stai liniştit că ajungi la cantitatea care trebuie… în grame, că doar ţi-am spus să gândeşti aşa. Da, matematic vorbind ai tot ce-ţi trebuie: 1 gram de amoniac (NH3) = 0,25 grame azot + 3 x 0,25 grame hidrogen. Înmulţeşte totul cu 4. În mod similar, 1 gram de apă (H2O) = 1/3 grame oxigen + 2/3 grame hidrogen. Înmulţeşte totul cu 6. Dar totuşi nu te chinui cu matematica şi mai bine să trecem la ultimul element.

3. Sulf – pentru ăsta  ai nevoie de 7 grame de acid sufuric, ca să poţi extrage atomul, oops vreau să spun gramul :D de sulf care-ţi trebuie.

Acum că ai tot ce-ţi trebuie în oală, du-te în bucătărie, ia o lingură şi amestecă. Toarnă şi puţină apă fierbinte peste şi amestecă până se dizolvă compoziţia. Cel mai probabil, tot mestecând la diamantul ăla, o să uiţi şi de firele de păr care vor continua să-ţi cadă…

Dar, dacă totuşi te plictiseşti şi vrei rezultate mai rapide, îţi recomand o variantă mai simplă… 1 litru de azot lichid pe care ţi-l torni în cap. Va îngheţa firul de păr şi foliculii instantaneu. Repetă procedeul în fiecare zi, de dimineaţă după duş şi seara înainte de culcare. Rezultat garantat! ;)

Acest articol este scris pentru concursul organizat de Dpgeneration.

Şi acum serios vorbind… dacă ştii pe cineva care are probleme cu căderea părului, recomandă-i site-ul Aminexil.

Citeşte tot ...

ADN-ul viral pe ruta porc-om sau cum gripa porcina e doar un bluf mediatic

28 May 2009   Admin   2 Comments

Am avut vaca nebună. A fost închisă la ospiciu, sedată şi vindecată de encefalita spongiformă…bovină (că porcină e numai gripa :D ), fără a face prea multe victime în rândul mamiferelor cu 2 picioare şi darul vorbirii uneori mai mult decât trebuie. După aceea, tocmai din estul îndepărtat al Asiei, o pală de vânt a adus gripa aviară. Am luat găinile, le-am sucit gâtul sau gazat, am dat antivirale la populaţie şi… gripa a dispărut. Acum, însă, după ce industria cărnii a suferit deja două lovituri, zmeul-destin loveşte din nou, de data asta în masa noastră de Crăciun: porcul. Probabil a tuşit vreo găină mai tare pe lângă patrupedul împănat şi l-a pricopsit cu gripă săracul. Dar problema, n-ar fi că porcul strănută şi tuşeşte din toţi rărunchii, ci că virusul a trecut şi la populaţia umană, răspândindu-se aparent, mult mai repede decât companiile farmaceutice pot scoate pe piaţă un vaccin viabil. Se pare că multiplicările ADN-ului viral i-a cam lovit în ceafă pe mulţi, lăsându-i şi până acum să-şi scarpine scalpul cu uimire. Şi stau şi mă întreb de unde atâta uimire…

Ceea ce aparent deja se numeşte „pandemie” în termeni ştiinţifici a început în Mexic, o ţară teoretic inclusă pe lista celor dezvoltate, dar care practic… mai are de învăţat. E drept că nu te poţi pune cu un virus care poate suferi mutaţii genetice şi astfel să se transmită de la porc la om, de la om la porc sau în cadrul unui grup omogen de mamifere (cu 2 sau, respectiv, 4 picioare). Acest lucru se poate întâmpla din cauza unor „radiaţii” mai violente ale soarelui într-o vară toridă, din cauza hranei plină de hormoni servită animalelor sau din multiple alte cauze oarecum… naturale. Problema nu ar fi asta, cum de altfel nici faptul că oamenii sunt loviţi de gripă. Şi asta se întâmplă an de an şi nu e o surpriză pentru nimeni nici faptul că există victime trimise pe lumea cealaltă ca urmare a virusului. Păi şi atunci de unde atâta zarvă în jurul unei înlănţuiri viral-gripale anapoda de aminoacizi? Să explicăm metodic…

1. În primul rând, să vedem cum stă treaba cu Mexicul. Pentru cei care au chiulit la orele de istorie, să amintim faptul că pe teritoriul actual al Mexicului s-au aflat două mari imperii precoloniale: aztec şi mayaş. Deşi istoria le-a semnat acestora sentinţa la moarte, o parte din cultura acestor popoare a rămas încă activă prin urmaşii acestora, metisaţi în mare parte. Cu alte cuvinte, este greu de crezut că în zonele cele mai puţin accesibile ale Mexicului (şi are destule că se bucură şi de junglă, şi de alte asemenea minuni ale naturii), medicina modernă a pătruns în toată „splendoarea” ei. Ar fi, de altfel, chiar interesant să vedem câţi dintre locuitorii acestor zone preferă vraciul comunal în locul antiviralelor eliberate pe bază de reţetă de către un medic şcolit într-o universitate de care ei nu au auzit niciodată şi care îşi măsoară „muşchii” în diplome, şi nu tradiţie sau „reţete” moştenite din generaţie în generaţie. Este, într-adevăr, o situaţie particulară a Mexicului… şi în acest mod am putea discuta multe alte state din America Latină, dar şi din alte părţi ale lumii. Rezultatul, însă, poate fi dezastruos, pentru că, din păcate, nu toate bolile pot fi vindecate prin medicina alternativă, poate chiar şi o banală gripă atunci când se suprapune altor afecţiuni mai grave.

2. Oricât de supărător sună, şi virusurile (viruşii sunt ăia din calculator) pot fi… xenofobe :D În general, fiecare populaţie se distinge genetic de o alta, având astfel o anumită construcţie şi, deci, rezistenţă a organismului. Ca atare, gripa porcină probabil că e… rasistă. Atfel cum să explicăm faptul că în alte ţări s-a înregistrat în număr muuuult mai mic de morţi, iar în unele chiar nici unul?

3. Când economia se află în criză, rata şomajului creşte pe zi ce trece, bugetele statelor lucrează pe minus, iar investiţiile sunt în derivă, oamenii trebuie să aibă altceva de care să se îngrijoreze. Evident, inexistenţa oricărei fărâme de pâine pe masa unor copii flămânzi este un flecuşteţ pe lângă un virus care ameninţă să ne facă să… strănutăm la unison, pentru că, să fim serioşi, deja s-a demonstrat că şi ăsta cedează fără prea mari îngurgitări de buline, iar povestea cu drobul de sare o ştim deja cu toţii. Cu alte cuvinte, un alt pretext să ne îngrijorăm cu toţii, când buzunarul arde fără o leţcaie, iar droaia de puradei  plânge de foame în curtea casei din care tocmai am fost daţi afară pentru neplata ratei la bancă. Interesantă manieră de redirecţionare a atenţiei opiniei publice ;)

Aceste câteva precizări se adaugă celorlalte „teorii ale conspiraţiei” răsuflate deja în mass media şi care par să indice o conspiraţie globală pentru creşterea profitului companiilor farmaceutice. Oricum nu ar fi prima „abatere” de care se fac vinovate, cartelurile din sfera vitaminelor intrând în multiple rânduri sub lupa Uniunii Europene pentru practici anticoncurenţiale. Evident, companii care îşi vor scoate acum pârleala pe seama industriei cărnii, a nefericitelor porcine care au furnizat materia primă de ADN viral şi a populaţiei care, cu gura căscată să vadă pe care aeroport a mai aterizat gripa (şi la propriu, şi la figurat), uită să-şi mai caute un loc de muncă… oricum vine gripa, aşa că… hai să trăim clipa!

UPDATE: Iar pentru a se intelege ca nu vorbesc chiar prostii, cel putin in ceea ce priveste rata mortalitatii ca urmare a gripei porcine in Mexic, iata si dovada. Fragmentul urmator este un citat extras dintr-un articol de pe site-ul Antena 3. Il gasiti aici .

“Prima victimă a gripei porcine, un copil mexican de numai 5 ani, va intra în istorie. Autorităţile statului Veracruz, din estul Mexicului, au decis să îi ridice o statuie. Şi asta doar în semn de apreciere pentru copilul care a reuşit să transforme La Gloria dintr-un sat sărăcăcios într-o importantă destinaţie turistică.

La începutul lunii aprilie, experţii mexicani au depistat virusul în probele de sânge ale copilului şi susţineau că este posibil ca acesta să fie primul purtător al virusului gripei porcine.”

Cu alte cuvinte, a pornit dintr-o zona saraca a Mexicului. Aveau macar dispensar, urmeaza intrebarea? Sau, ma rog, daca aveau, cat de bine era dotat?

Citeşte tot ...

Laburişti vs. Conservatori: Marea Britanie în criză politică

26 May 2009   Admin   No comments

Previziunile economice ale guvernului Marii Britanii au început să insufle o umbră de optimism. Ba că deja am atins fundul sacului, ba că spre sfârşitul anului sau cel târziu la începutul lui 2010 începem să ne revenim… Probabil ştiu ei ce ştiu, mai ales că şi unii economişti de clasă par să le ţină isonul. Problema este, însă, alta, că deh, vorba aia din popor, o nenorocire nu vine niciodată singură. Criza politică, deja conturată de câţiva ani încoace mai ales pe fondul celei economice, a început să devină un joc al nervilor tot mai serios, cu dezvăluiri de primă pagină în tabloide, atacuri mediatice şi o posibilă revenire în forţă a conservatorilor la următoarele alegeri, după o supremaţie a laburiştilor de 3 mandate.

Până la şocurile financiare de acum 2 ani, principala preocupare a Marii Britanii o constituia aruncatul cu ochiul în ogrăzile altora (vezi războaiele din Irak şi Afganistan) şi blamarea monarhiei pentru taxele şi impozitele pentru care bugetul îşi vâra mâna lungă în buzunarul cetăţeanului. Între timp, însă, fie PR-ul regal şi-a făcut mai bine treaba, fie opinia publică a căutat ceva mai „distractiv” de analizat. Singura faţadă certă a problemei este că regina şi-a descoperit spiritul antreprenorial şi a hotărât că nu-i nevoie să bage gheara-n beregata (ne)plătitorului de rând pentru a-şi plăti confortul, ci poate apela lejer la principiile capitalismului pentru a-şi creşte averea. Astfel, şi-a deschis „ograda” vizitelor unor cască-gură pentru care lira din buzunar e nesemnificativă comparativ cu impozantele palate regale care acum le pot satisface curiozitatea…contra cost, evident.

Dar dacă „Şefa” de complezenţă a trecut în planul doi, nu la fel se întâmplă şi cu aleşii direcţi ai neamului. „Şefa” le este impusă pe linie genetică, ca de altfel şi o parte din Parlament (vezi Camera Lorzilor), dar, cu toate astea, guvernul şi o parte a Parlamentului sunt ceea ce a ieşit de sub ştampilele britanicilor. Iar de la „Votat” până la găinării n-a fost cale decât de… 3 mandate…

Mass media vuieşte împotriva laburiştilor şi nu e vorba doar de tabloidele pe care britanicii le devorează în lipsa delectării intelectuale cu o nouă serie din Harry Potter. Ziua şi articolul despre o nouă găinărie a vreunui ministru… cam aşa se prezintă presa scrisă. Sau, pentru cei care preferă televizorul, televiziunea şi emisiunea anti-laburistă…

La puţin timp după ce m-am întors în Marea Britanie, în septembrie 2008, un canal de televiziune a găzduit un „documentar” de prime time despre criza economică şi modul în care se face ea resimţită în buzunarul muritorului de rând. Am râs puţin cu oarece ironie, pentru că faţa duşmanului nu era nicidecum a crizei propriu-zise, a bancherilor care s-au lăsat pe mâna capitalismului şi a avidităţii consumatorilor, ci avea mutra lui Gordon Brown meet Tony Blair şi era tatuată pe un obraz cu însemnul Partidului Laburist, iar pe celălalt cu anul 1997. Tenta anti-laburistă era mai mult decât evidentă. Se făceau trimiteri fără perdea la momentul în care aceştia au venit la putere, la politicile guvernelor conduse de Blair şi apoi de Brown, la fenomenul imigraţionist care a luat amploare sub bagheta politicilor sociale ale laburiştilor… Iar pentru impresionarea audienţei s-a mizat pe efectul stimulării glandelor lacrimale în stilul emisiunilor deja familiare românilor, gen „Surprize, surprize” sau „Iartă-mă”. Partea mai interesantă a fost însă alegerea eşantionului de intervievaţi care s-au perindat pe ecran. Ca să o pun într-o formă cât mai pe înţelesul tuturor, nu am văzut decât o serie de oameni cărora le place să trăiască aproape pe muchie de cuţit din punct de vedere financiar, ale căror aspiraţii ajung mai departe de lungul nasului şi pentru care consumul a devenit la fel de important ca aerul şi apa. Altfel, cum să înţelem noi faptul că au făcut împrumut la bancă pentru o casă mai mare, mai frumoasă, deşi veniturile erau la limită încă dinainte de venirea crizei? Trimiterea se făcea probabil la plasarea responsabilităţii dobânzilor în cârca Băncii Angliei de către guvernul Blair, care, prin eliberarea domeniului bancar de sub tutela politicului, a alimentat spiritul corporativ şi tendinţele de preamărire ale grupurilor financiare britanice (şi de aiurea prezente pe piaţa Marii Britanii). Cu alte cuvinte, piaţa financiară a fost lăsată în voia capitalismului în stil friedmanian, nesocotind teoriile lăsate cu limbă de moarte de către Tata Keynes, cel care a redresat economia britanică după o altă criză aprigă: cea din 1929-1933. „Mâna liberă”, pornită de la Adam Smith şi readusă la viaţă de către neoliberalii de sub bagheta lui Friedman, este de fapt traducerea în termeni economici a ceea ce a făcut Blair, dar care, se pare, în practică nu merge chiar ca pe roate, mai ales când criteriile de acordare a creditelor par să nu reflecte capacităţile reale de returnare a banilor de către cumpărători, ci mai degrabă dorinţa nesăbuită de creştere a profitului până la stele ale giganţilor financiari.

Cum de cele mai multe ori fum fără foc nu iese, în ultima vreme atacurile mediatice au primit materie primă din belşug din partea aleşilor poporului britanic. Deh, găinării la nivel înalt se practică şi la ei, deşi, calitativ vorbind, mai au mult până să fie ridicate la rangul de practici mafiote. Ba o ipotecă inexistentă dedusă din fondurile publice, ba aparate de fotografiat sau magneţi de frigider luaţi pe banii de la buget… Nişte mici găinării de câteva mii de lire sterline, a căror nonşalanţă şi strălucire pălesc în faţa afacerilor cu borduri şi a parteneriatelor cu firmele de asfaltare…  Dar, chiar şi în lipsa unei materii prime „serioase”, presa britanică se mulţumeşte şi cu puţinul pus pe tavă de către „secunzii” lui Brown.

În ceea ce-l priveşte pe cetăţeanul turmentat (şi la propriu, şi la figurat), acesta pare să se fi decis unde pune ştampila: conservatorii sunt iar la mare căutare. După ce am stat de vorbă cu britanicii de rând, mai ales cu cei suficient de „bătrâni” cât să fi prins vremea politicii lui Margaret Thatcher sau chiar John Major, criza politică din Marea Britanie, pare-mi-se mie, va marca sfârşitul epocii laburiste şi începutul epocii conservatoare… A unei noi epoci de data aceasta cel mai probabil sub David Cameron, liderul Partidului Conservator.

Tinerii cu puţin peste 20 de ani sunt, evident, încă necopţi într-ale politicii conservatoare, dar vor avea grijă alţii să gândească şi pentru ei. Sau poate se vor lăsa conduşi de ambiţia proprie de a urma o facultate fără a fi nevoiţi să plătească taxe de şcolarizare exorbitante… altă invenţie a epocii Blair, care a limitat învăţământul universitar la cercul celor cu bani şi care de la anul există posibilitatea să aducă o dublare a acestor sume deja aflate la cote şocante. Cum se va termina, însă, această criză, vom afla la următoarele alegeri. Până atunci, mă voi mai amuza citind găinăriile miniştrilor lui Gordon Brown, mai ales că nu eu i-am ales :D Dar probabil va fi mai puţin amuzant când voi contribui la bugetul Marii Britanii… s-ar putea să-mi piară zâmbetul după buze dacă într-adevăr vor creşte procentele pentru taxa pe venit :D

Citeşte tot ...

Aşa politicieni, aşa popor?

19 May 2009   Admin   No comments

„Aşa politicieni, aşa popor” pare să-şi fi zis un europarlamentar danez atunci când, ofuscat că România şi Bulgaria vor avea mai mulţi reprezentanţi în PE decât ţările nordice, a afirmat că românii şi bulgarii nu-s deştepţi. Omul s-a pronunţat astfel împotriva reprezentării proporţionale a populaţiei statelor membre în Parlamentul European.

În calitate de româncă probabil că ar trebui să mă sesisez la această gravă greşeală a unei persoane publice a cărei datorie este să practice diplomaţia. Ar trebui să mă enervez şi să arunc cu lături într-un europarlamentar a cărui singură vină este că a avut de-a face cu prea mulţi politicieni români.

Stau să mă gândesc dacă omul a păşit vreodată în România. Poate că da, poate că nu. Poate că nu-l interesează nicidecum povestea lui Dracula, poate că nu-i place mămăliga şi poate că nu visează nici o duduie blondă care să facă reclamă turismului românesc (da, ştiţi voi la cine mă refer…). Ba poate că nici vacanţele all-inclusive pe coasta bulgară a Mării Negre nu-l interesează. Ceea ce este, însă, cert e că nenea îşi duce veacul pe la Bruxelles/ Luxemburg/ Strasbourg, acolo unde acum vreo 2 ani au aterizat şi câteva perle ale politicii româneşti, perle care s-au făcut remarcate prin tăcere, absenţă sau…da, prostie. Nu degeaba atâţia europarlamentari români au fost incluşi pe lista cu „aştia n-au ce căuta în PE pentru că nu fac NIMIC.”

Dacă cineva şi-a închipuit vreodată că Parlamentului European i-a fost dat să gazduiască ceva mai bun decât Casa Poporului, poate ar trebui să se mai gândească. În privinţa reprezentanţilor mioritici cel puţin. Câţiva s-au dus să facă treabă şi, cel puţin conform bârfelor jurnalistice, se pare că au şi făcut ceva. Alţii, însă, au descoperit că atunci când nu mai încapi în Parlamentul României, poţi găsi o pâine de mâncat şi-n Uniunea Europeană. Ba mai poţi să faci şi pe niznaiul, ba cu absenţe, ba cu legea, că, deh, pentru cine nu ştia, în PE nu există imunitate parlamentară legiferată, ci se aplică cea din ţara care a trimis un europarlamentar sau altul. Cu alte cuvinte, dacă Becali ajunge europarlamentar, adios cercetare penală fără n-şpe mii de aprobări, runde de votări şi altele pentru a i se ridica imunitatea.

Şi aşa, ajungem noi cu flori răsărite din prostie prin Parlamentul European, care îi induc apoi în eroare (a se citi „oroare”) pe bieţii reprezentanţi ai altor state. Iar cum natura umană e de asemenea manieră construită încât să tindă către generalizare pentru a-şi simplifica munca de adaptare, stereotipurile nu au întârziat să apară. Deci, suntem proşti cu toţii sau o ştampilă ne-a luat drept fraieri?

Concluzia: Aveţi grijă pe cine votaţi!

Citeşte tot ...

Eek the cat

18 May 2009   Admin   1 Comment

    Un super desen animat, pe care recent l-am descărcat. Aici aveţi doar un intro, folosit la sezoanele mai noi. Şi iată-l pe Eek, împreună cu elanul Elmo ! Video mai jos ;)

eekthecat

  

 [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=R-qhz7DAwZ8&hl=en&fs=1&color1=0xcc2550&color2=0xe87a9f&border=1]

Citeşte tot ...

Balkan Girls, geopolitică la Eurovision

18 May 2009   Admin   3 Comments

    După cum se ştie, Elena Gheorghe a obţinut doar locul 19 la Eurovision 2009. Despre melodie şi voce nu mă pronunţ, fiind în afara sferei mele de cunoaştere. Însă am văzut celebrele comentarii cu se votează politic, se votează geopolitic pe bază de vecinătăţi, pe bază de ce ţară e mai mare putere etc. Să presupunem că se votează pe considerente de mare putere economică, politică etc. Atunci cum de am depăşit noi Spania ? Cum se face că Germania nu a câştigat competiţia ci a eşuat lamentabil? Azerbadjan în faţa Franţei şi Angliei ? Armenia peste Rusia în clasament ? Evident această explicaţie pică.

    Se votează pe bază de cine e vecin cu cine. Câte puncte am luat de la Ucraina ? Dar de la Bulgaria ? De la Ungaria ? Bine, noi suntem bătuţi de soartă, vecinii dau otravă caprei noastre etc. Da’ băi frăţie ce se votează nordicii ăia între ei. Normal, culturile nordice sunt mult mai apropiate decât cultura noastră şi cea maghiară de exemplu. Astfel o melodie care prinde în Norvegia are mari şanse să fie populară şi în Danemarca. Iar înainte de competiţie se face un turneu de promovare al piesei, turneu care va fi axat în primul rând pe ţările vecine, deci vecinii vor fi cei care vor cunoaşte cel mai bine melodia respectivă.  

    Chiar dacă există un element subiectiv în votare, piesele bune ies MEREU la suprafaţă. Trăistariu a prins cu Tornero şi a ieşit în faţă. Sistem şi Luminiţa Anghel au avut un super spectacol şi au terminat în faţă. Deci mai multă atenţie la selecţia naţională. Şi Norvegia a luat puncte de la toate ţările ;)

Citeşte tot ...

Motive om avea noi, da’ … cum murim?

02 May 2009   Admin   6 Comments

Se apropie ziua…simtiti cum creste tensiunea? Motive de murit gasim oricand, mai ales asa, toti gramada, asta deja nu mai e interesant. Interesante sunt ipotezele cu privire la cum anume se va intampla. Si daca tot nu putem sa fim consiliati de mayasi pe subiectul in discutie, macar sa vedem cat ne duce pe noi capsorul …

Odată cu apropierea anului 2012, şi cu ajutorul internetului, au apărut o serie de ipoteze care indică data de 21 decembrie 2012 drept sfârşitul lumii, dată stabilită în principal din cauza calendarului Maya care se termină în această zi. Maya a fost o civilizaţie în zona Americii Centrale ce a înflorit între anii 2000 î.e.n. şi 900 e.n., când au dispărut într-un mod misterios. Aceştia au lăsat în urmă o serie de monumente impresionante şi dovezi ale unor cunoştinţe matematice şi astronomice de neegalat în lumea antică. Una dintre cele mai controversate moşteniri este Calendarul Mayaş, care are o durată completă de circa 26000 de ani şi se termină în 2012 (vezi detalii WIKI). Această dată a dat posibilitatea omenirii să vină cu o serie de ipoteze despre un prezumtiv sfârşit al lumii. Interesant este că mayașii nu au nici un fel de profeţii cu privire la încheierea acestui ciclu.

Printre cele mai cunoscute teorii este cea a Planetei X sau Nibiru. Acest pseudo-corp (sau corpuri) ar trebui să intre în sistemul nostru solar (sau să-şi facă apariţia într-un fel sau altul) în preajma zilei de 21 decembrie 2012. Unii sunt de părere că se va ciocni cu Pământul, iar alţii cred că doar trecerea sa prin SOL va descentra echilibrul newtonian suficient de mult pentru a duce la sfârşitul civilizaţiei umane.

Nibiru nu este o idee nouă şi a fost avansată pentru prima oară de către Philolaus, un filosof grec care a trăit în jurul anului 350 i.e.n. Chiar daca nu avea acelaşi nume atunci, acesta era de părere că Pământul ar trebui să aibă o contra-planetă care păstreze echilibrul. În perioada contemporană, un astronom amator, Zecharia Sitchin, a afirmat că a descoperit în textele sumeriene care descriu creaţia, existenţa a două planete, care s-ar fi ciocnit în trecut, formând Luna, centura de asteroizi de lângă Marte şi Pământul. Nibiru sau ce a mai rămas din planetă, este pe o orbită eliptică foarte mare şi trece periodic, odată la circa 3600 de ani, prin sistemul nostru solar.

O altă teorie la modă este Alinierea Galactică. Mai precis este vorba de parcurgerea sistemului solar a planului ecuatorial galactic, rezultând astfel alinierea Soarelui cu Pământul şi centrul Galaxiei.  Este adevărat că sistemul nostru solar trece regulat prin planul ecuatorial al galaxiei. Această trecere durează circa 36 de ani, a început în 1978 şi se va termina în 2017. Trecerea exactă prin centrul ecuatorial al galaxiei s-a făcut însă pe 7 mai 1998.

Inversarea polilor este şi ea o teorie populară. Ideea este că axa de rotaţie nu a fost întotdeauna cea de astăzi şi că nu va rămâne mereu aceeaşi, provocând la un moment dat o schimbare fizică a polilor planetei.

Cel mai important susţinător al acestei teorii a fost Charles Hapgood. Acesta a afirmat, în două cărţi, The Earth’s Shifting Crust (care avea prefaţa scrisă de Albert Einstein) şi Path of the Pole, că acumulări de gheaţă la unul dintre poli ar pute destabiliza axa de rotaţie a Pământului, modificare ce putea dura şi 5000 de ani. Indiferent de durată însă, fiecare modificare aduce schimbări climatice majore.

Nici Maximul Solar nu este o ipoteză de ignorat. Întâmplător sau nu, următorul ciclu solar va avea un maxim de activitate în perioada 2011 – 2012, iar maximul solar va fi cel mai puternic din ultimii 400 de ani. S-a dovedit că petele solare, observate încă de pe vremea lui Galileo Galilei, au o legătură directă cu intensitatea maximului solar din ciclul de 11 ani prin care trece Soarele, iar în 2010 se va înregistra un număr maxim de 160±25 de pete solare.

Galaxia Pitică Săgetător se credea, până de curând, că este cea mai apropiată galaxie de Calea Lactee, la o distanţă de doar 70000 de ani lumină. Studii recente au arătat că această galaxie mică a fost devorată încet de către Calea Lactee şi s-ar afla acum la sfârșitul vieţii. Adepţii sfârşitului lumii în 2012 cred că sistemul nostru solar va fi vizitat de rămăşiţe ale acestei galaxii.

Una dintre puţinele catastrofe care nu au legătură cu calendarul maiaş este erupţia unui supervulcan, eveniment „prezis” pentru fatala dată de 21 decembrie 2012.

Ultima eveniment galactic periculos ar putea fi o emisie puternică de radiaţii gama care ar distruge stratul de ozon şi produce o extincţie în masă. Deşi în Calea Lactee există puţine posibile surse (în jur de 30 de milioane) de radiaţii gama, oamenii de ştiinţă bănuiesc că o asemenea expunere la o explozie de radiaţii gama s-a produs deja în urmă cu 450 milioane de ani, la sfârşitul perioadei Ordovicianului. Un paleontolog de la Universitatea Kansas a arătat că o supernovă la doar 500 de ani lumină, ar putea duce la distrugerea a 50% din stratul de ozon al Pământului.

Dacă vom supravieţui acestor potenţiale catastrofe cosmice şi terestre, nu trebuie să uităm de încălzirea globală, războaie nucleare şi bineînțeles Large Hadron Collider.

Cum m-asteptam, avem, ca specie, o imaginatie foarte bogata. Daca vreti niste teorii si mai si, cautati oricand crezurile unor grupuri de oameni (ca scientologii sau mormonii, ca sa dau doar 2 exemple cunoscute) si-o sa va distrati de minune. Multumesc cu amabilitate Realitatii.net pentru indosarierea asta amuzanta.

Citeşte tot ...

1 mai muncitoresc

01 May 2009   Admin   No comments

closed-sign1

Citeşte tot ...

  • Arhiva