Decizia a fost luata cu ceva saptamani in urma. Aveam sa plec pe 7 martie in Bucegi, 2 zile, cu un grup de 14 oameni total necunoscuti  agatati cunoscuti de pe o comunitate virtuala a iubitorilor de munte-suna bine, nu? Asadar, sambata dimineata-cu o durere acuta de gat si un inceput promitator de raceala-  am coborat putin dezorientata in gara la Predeal, unde trebuia sa aiba loc intalnirea cu grupul.

 Normal, cand am ajuns eu era deja toti acolo, asa ca urcand la etajul garii m-au intampinat multe priviri curioase. Am facut cunostinta unii cu altii- pe Razvan, cel care a organizat tura il stiam deja in rest eram 5 fete si 10 baieti.

Dupa poza de grup am pornit pe traseu.Natura ne-a luat mereu prin surprindere, asa ca dupa aproximativ jumatate de ora de drum forestier incepe o ploaie torentiala, care totusi nu ne descurajeaza sa mergem mai departe.

Urmeaza o portiune destul de greu de parcurs- o panta destul de abrupta- mai ales ca odata cu inaintarea urcusului, ploaia s-a transformat in zapada. Durerea acuta din gat a inceput sa-si spuna cuvantul, asa ca eu cel putin, inaintam destul de greu si  baietii s-au gandit sa-mi dea o mana de ajutor- multumesc lui Marcel ca mi-a carat rucsacul si lui Dan ca mi-a imprumutat betele de schi.

 Am ajuns intr-un final la cabana Vanatori- unde am facut un mic popas cu bulgari si trante in zapada dupa care ne-am continuat drumul pana cand in sfasit am ajuns la Poiana Izvoarelor.

 Dupa o masa buna si cateva ceasuri de odihna, pornim la o plimbare nocturna pana la Gura Diham, prin padure, la lumina lanternelor si astfel s-a incheiat prima zi.

 A doua zi de ne-am trezit devreme pentru ca urma sa coboram inapoi in Predeal, trecand si pe la cabana Diham. Drumul pana la Diham nu a prezentat prea mari dificultati nici chiar pentru mine, deoarece a fost doar coborare. La Diham lume multa, ca de obicei. Ne intampina Saint Bernard-ul urias al carui  nume era Yeti.

Am fost primiti de cabanier, am baut cel mai bun ceai cu rom (1 leu cana ) si surpriza pentru cele 5 fete: baietii ne-au oferit la fiecare un cadou simbolic cu ocazia zilei de 8 Martie- ca tot glumisem pe tema asta cu o zi inainte. Duapa vreun ceas ne-am continuat druml inapoi spre Predeal.

Cu dureri de muschi in tot corpul am ajuns si in Predeal, unde ne-am luat ramas bun si am pornit spre Bucuresti. Am cunoscut oameni minunati alaturi de care sper sa mai am ocazia sa colind prin munti. Le  multumesc pentru poze lui Marcel, Robert, Andy si Florin si organizatorului- Razvan- pentru buna desfasurare si grija pe care mi-a purtat-o.