3ditorialdin BĂICOI – gândesc dublu, postez simplu

Eu NU tolerez violenta. Dar tu?

Violenta reprezinta cea mai pura forma a prostiei. Violenta nu izvoraste din ignoranta, ci din indiferenta. Noi suntem cei care o perpetuam atunci cand vedem ca o femeie este jefuita in plina strada si cascam gura ca fraierii sau ne continuam drumul nepasatori. Noi suntem cei care instigam la violenta atunci cand alegem sa-i uram pe cei din jur, cand lasam dobitocenia sa ne intunece constiinta, gandirea, simtul diplomatiei si orice altceva ne situeaza mai presus de animale. De altfel, de asta se si cheama „dobitocenie”: de la dobitoc/dobitoaca, adica „animal patruped (domestic)”, conform DEX-ului. Cu alte cuvinte, diferenta dintre magarul din grajd, dintre vaca si boul din spatele curtii si noi sta in faptul ca ele umbla in patru picioare, iar noi in doua. In rest, violenta a avut grija sa ne reduca la ceea ce sunt si dobitoacele din curte: un cumul de instincte animalice si la propriu si la figurat.

Presa ne serveste zilnic noi si noi cazuri de copii maltratati fizic si psihic de cei care le-au dat viata si care si-au luat angajamentul moral sa-i creasca asa cum se cuvine atunci cand i-au „ridicat” din maternitate. La ele se adauga sutele de cazuri de femei batute de soti sau iubiti, adica de niste bestii care de multe ori nu duc lipsa unei portiuni a materii cenusii cum s-ar crede (doar sunt intelectuali!), ci a unei portiuni a barbatiei pe care simt ca trebuie s-o suplineasca prin violenta. Bataile aplicate regulat consoartei (devenita soata mai mult la rau decat la bine) il transforma intr-un mascul feroce. Aici includem si soparlacii veninosi care violeaza tot ce intalnesc in cale, fie ele si pitzipoance, pentru ca o fusta scurta sau o bluza decoltata nu este o scuza si nici macar circumstanta atenuanta, ci o incercare penibila de a arunca pisica moarta in ograda victimei si asa lovita de acesti urangutani scarpinaciosi prin zonele intime.

Avem tendinta unei repulsii fata de aceste stiri, prezentate cu sau fara greselile de rigoare. Jurnalismul nu are a face cu ceea ce se intampla, decat in masura in care oricum nu este decat o oglinda firava a realitatii. Putin probabil ca un buletin de stiri poate contine mai multe de, sa zicem, 10 asemenea cazuri, prezentate cu oarece lux de amanunte. Asta daca renuntam la aproape orice altceva. Fara a judeca modul de realizare a jurnalismului de senzatie, fara a ne arunca intr-o dezbatere oarecum inutila pentru ceea ce inseamna toate astea, trebuie sa recunoastem esenta a ceea ce ne este dat: violenta se intampla. Azi, maine, ieri…saptamana trecuta. Acum. Violenta nu este o inventie, iar „scuza” cum ca presa alege sa o transforme in senzational este doar o lamentabila forma de negare si evitare a spiritului civic ce ne lipseste cu desavarsire.

Spirit civic – o expresie la auzul careia multi se vor lega la cap, acuzand dureri acute…probabil din cauza prostiei, netratabile de altfel. Vor arunca vorbe anti-comuniste, crezand, ca intotdeauna, ca tot ce deriva de la cuvantul „civic” are de a face cu o doctrina al carei sens nu l-au cunoscut niciodata in totalitatea lui. Civilizatie, civilizat…nici nu mai incape vorba. Gunoaiele de pe strada stau marturie, aruncate nonsalant sub chiar tomberonul colorat amplasat cu grija la aproape fiecare stalp. Ideea de spirit civic le repugna in lupta lor pentru a se individualiza, pentru a deveni celebri, niste mici staruri in grupul lor de prieteni, familie, etc. Si, cu toate acestea, tocmai grupul este cel fara de care falsa lor celebritate nu ar exista. Vor promovare, publicitate, blitz-uri sau pur si simplu recunoastere a propriei valori, dar uita ca nu ar putea obtine nici una daca nu ar avea in fata cui sa pozeze. Si, totusi…spiritul civic lipseste. Ei nu par a apartine aceluiasi grup ca si „muritorii de rand”, intamplator oameni ca si ei, dar care au nevoie de o mana de ajutor pentru a scapa din labele si copitele unor elefantzoi descreierati care s-au trezit pe partea gresita a patului.

De-acum, insa, nu mai merge. M-am enervat. Si eu m-am trezit pe partea gresita a patului, asa ca am hotarat sa-mi exprim intoleranta fata de violenta. In scris. Si o voi face in continuare, pana va veti satura de cat ati citit despre violenta. Vi se va face greata, veti inchide calculatorul sau veti trece la un alt blog, dar cand veti inchide ochii seara pentru a adormi, randurile vi se vor perinda ca intr-un film horror. Poate, macar atunci nu veti mai zace ca o placinta in fata violentei, zambind cu buzele intinse de la o ureche la alta si visand la vila din Pipera sau la BMW-ul din curte…

Te poţi abona la Feed-ul RSS.

Tags: , , , , , , , , ,

4 comments

  • cu sau fara spirit civic, trebuie doar sa-ti arunci un pic ochii prin istorie ca sa vezi ca violenta e mai degraba o parte componenta a omenirii, in sens larg sau mai putin larg.
    departe de a fi cea mai pura forma sau ultimul refugiu al prostiei, are un scop destul de bine stabilit, desi intr-o societate atat de bolnava, pare aproape gratuita uneori.
    cat despre atitudinea ta, admirabila, dar continua lungul sir al atitudinilor admirabile dar fara rezultat.

  • Jucatorul PORNO

    Deci Shadow are o deosebita dreptate. Dupa cum spune Mircea Badea, violenta este in firea omului. Si mai mereu (99% din cazuri) ea are un scop. LoL .. mai mult nu pot sa scot acum:)) Vai..

  • Aoleu!! Violenta are un scop? Probabil pe principiul scopul scuza mijloacele, numai ca…vedeti voi, dragi copilasi neascultatori 😛 , pentru atingerea aceluiasi scop exista o varietate de metode. Una dintre ele se cheama diplomatia 😉 Iar daca voi imi aratati care este scopul ala care poate scuza in vreun fel o bataie aplicata nevestii sau un viol, atunci…eu ma pazesc de voi de-acum incolo 😛 Oricum, nu ma refeream la razboaie si alte d-aste forme “macro” de violenta, desi le-as zice si alora cateva. Numa’ ca…atunci ar trebui sa incep cu o analiza geopolitica detaliata 😛

  • pai atunci nu generalizam “violenta” si-o etichetam “senseless”. daca-mi zici ca violenta DOMESTICA nu are scop si aia care o aplica sunt echivalentele umane ale bibistroceilor crocobazdugati cu operatii de lobotomie reusite pe jumatate, atunci s-ar putea sa fiu de acord. altfel, mi-e teama ca problema e mai complicata decat atat …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-mă la comentarii via e-mail. Te poţi abona fără să comentezi.