Consulul României la Torino declară că ministrul de interne al Italiei a angajat 3 muncitori români la negru, muncitori pentru care a şi intervenit întru obţinerea actelor. Ministrul ăsta a venit la putere pe o platformă … anti-români, care să fie castraţi etc etc. Da’ la făcut calzone pă bani puţini erau buni domn’ ministru ? Naţie mai spurcată ca a lor, a italienilor, nu cred să fie.
Editare: sursa e Realitatea. Am văzut la ştiri.
Deci unde a ajuns ţara asta ? Păi se poate aşa ceva domnule ? Oamenii care fac PORNO pe bune, strong şi cu talent şi dăruire nu au loc de pitici porno, eleve porno, pensionare porno şi alte specimene. Adică voi ăştia de la TV cu emisiuni de monden, care după cum bine zicea Simona Sensual (pup fată) sunteţi nişte fecalele televiziunii, chemaţi toţi căcaţii la voi pe post dar pe mine, cel mai mare şi mai tare, NU ?!?
[Paranteză]: (Simona, ştiu că ai zis că nu mai pozezi niciodată goală şi de acum încolo faci ecuaţii la mate şi poze maxim în doar bikini transparenţi. Dar filmul nu e poză, e poezie. Poate filmăm o scenă-două împreună, eu să te sparg pe tine şi împreună ratingurile.)
Mâine urmează un scandal monstru pe acest blog ! Vă rog staţi pe recepţie !
Ca răspuns la iniţiativa Şefului lu’ Lara Kroft de a deveni primul bloger porno din Univers, demers care deja a adunat prozeliţi, mă declar oficial ultimul bloger porno care va exista vreodată. Să mai prind pe cineva că se mai autointitulează aşa. (Şi o să îl prind că mă apuc de sală.) Această tentativă vine în urma eşecului catastrofal înregistrat de trendul filosofic pe care acest blog a încercat să îl impună. Noul ideal personal este ca acest colţ de internet să atingă o anumită audienţă, pe care sunt sigur că o va depăşi chiar, că altfel o pun pe mama să dea clickuri toată ziua.
Nu mai stau la scandal (ironie de care veţi râde în curând) şi inaugurez noul format cu primul capitol. Irinel nu i-a luat cadou lu’ Monica de Valentine’s Day. Care ar fi motivul? S-or fi certat? Nu se înţeleg la numărul de copii? Sau, pur şi simplu, s-o fi servit singură din banii lu’ Iri şi şi-a luat vreo blană sau vreun diamant de enşpe mii de karate? Răspunsul este în mâinile dumneavoastră şi îl aştept cu deosebită nerăbdare.
Dragă blogosferă, cei care vor face filme porno te salută ! Eu sunt un băiat din provincie care, prin intermediul acestui blog, adună conform uneltelor de monitorizare a traficului cam 80 de oameni pe zi (media accesărilor de la înfiinţarea blogului până azi). Am încercat să aduc trafic mare, să fac bani, ergo să moară duşmanii de ciudă şi eu de cancer de piele cauzat de supraexpunerea la soare pe plaje exotice.
Linkul blogului l-am pus la status pe messenger, cu lume am vorbit, mesajul de promovare am răspândit. La spam şi alte alea nu mă duce capul. Ce este oare de făcut ? Cum să devin cel mai tare bloger ? (cuvântul tare este folosit cu intenţie) Am găsit soluţia !!! Calea divină spre glorificarea sinelui în mediul blogosferic.
Astăzi este ziua în care anunţ cu mândrie: Sunt primul BLOGER PORNO !!!
Nu neaparat ca raspuns la postul marca lempereur, dar legat oarecum…popularitatea e-o chestie nici pe departe atat de simpla ca valoare=recunoastere=respect=in cele din urma, popularitate. Popularitatea, si vorbesc la nivel social acum, pare sa fie mai mult un atribut strict legat de valoarea, cultura, inteligenta si structura societatii la acel moment. La nivel de grup e la fel de fapt, cu mentiunea ca e mult mai dura asupra psihicului celor care vor sa fie in centrul atentiei si nu-s.
In ceea ce priveste valoarea pe care popularul o are/ofera celor de rand, care, in cele din urma, l-au pus acolo, nici nu incape indoiala ca e pur subiectiva si legata de fiecare individ in parte, adica fiecare se identifica, in masura mai mica sau mai mare cu o parte sau cu intregul popularului. Intamplator sau nu, popularul e popular pt ca reuseste, intr-un fel sau altul, sa aduca parti din realitatile sau visele cat mai multor oameni de rand intr-un singur pachet.
Si se aplica teoria, pana la un punct, pana acolo unde presupui ca fiecare om chiar sta sa inteleaga de ce o chestie anume e populara pt el, si, constatand socat ca n-are nimic a face, se indreapta spre altceva mai potrivit. Procesul asta intern are loc de mult mai putine ori decat ar trebui, majoritatea oamenilor fiind oricand gata sa ia pachete gata facute, ambalate, stampilate si etichetate, oferite de who and who (in general mass media sau alte persoane pe care nici macar nu le considera populare, ci considera ca au oarecare autoritate in domeniu) si sa le plaseze pe tronul popularitatii personale.
Studiu de caz: lumea actuala, in speta Romania, ca tot suntem toti umblati prin ea … sa luam cel mai bine vandut daily din tara – adica…aham, cel mai popular – motivele ma ocolesc. Titlurile de prima pagina, adica…aham, cele mai populare : 1)Simona Sensual care zice ca nu va mai poza niciodata goala. Ziarul o ia foarte in serios si da mare o poza cu ea purtand o chestie ca o ata, asa.
2)Moni s-a dus la “O scrisoare pierduta”!. Cine-i “Moni” si ce-are-a face cu Caragiale?
3)100.000$ pt o poza cu Natalia. Din nou, cine-i “Natalia”,si asta e o oferta sau o cerere?
4)Nicolae Guta isi inchide toate afacerile. Ummm, nu stiu daca sa rad sau sa plang. Cred ca nici una.
5)Iat-o pe Ioana Basescu la noul loc de munca. Daca n-ar avea pe tatutu’ acolo unde e, ar urma strict punctele 2) si 3).
6)Inca ceva cu niste tigani. Same old, same old.
P.S. Pastrez anonim numele ziarului, pt ca altfel toata lumea ar face :”Aaaaa-haa!” 
I rest my case, dar nu inainte sa-i dau cele 2 cuvinte pe care le merita, asadar, APA de PLOAIE. Da, da, stiu ca tehnic sunt 3 cuvinte, prepozitiile nu se pun 
…
Daca ati crezut vreodata ca le-ati vazut pe toate, inseamna ca nu ati facut cunostinta cu Georgel, ajuns in Marea Britanie, ca si mine, cu intentii „studioase”. Un personaj interesant, care ori de cate ori deschide gura…ii intra musca in cautarea perlei, un mascul feroce care nu s-ar cobori la nivelul unor asemenea umilinte incat sa…ei, vedeti voi. Dar stati, totusi, sa vi-l prezint!
Georgel vine dintr-o tara a carei limba nu o inteleg, dar pe care pare sa o imbratiseze cu si mai mare indarjire ori de cate ori ma aflu prin preajma, ceea ce se traduce prin aproape tot timpul avand in vedere ca si impartim casa, dar mai ales un perete! Dar Georgel al meu, cum este atoatestiutor, vorbeste si engleza…desi inca ma mai intreb daca nu cumva viziunile mele trebuie tratate la doftor. Nu pare sa-i lipseasca nici un dinte lui Georgel si, totusi, parca i-ar lipsi toti. Sau poate doar are prune-n gura si-ncearca sa ne scuipe cu ele. Evident, ceilalti intrebam de 3 ori pentru a afla ce spune o data
Georgel a venit in Marea Britanie pentru un MBA la una din universitatile prin care am trecut si eu in vasta mea experienta anglofona. Cu aceasta ocazie am inteles si eu care sunt slabiciunile unui astfel de curs, din punct de vedere practic mai ales. In principal, cursul nu te invata sa citesti factura la gaze, motiv pentru care pot iaste incurcaturi, impunsaturi si atitudini tipice categoriei de varsta pentru care Tom si Jerry inca functioneaza ca mijloc de delectare in lipsa biberonului si suzetei. De asemenea, cursul se pare ca nu necesita cunoasterea modului in care se face impartirea sumei facturate la 4. Sunt curioasa, totusi, daca 3 este limita pentru care se face calculul in general (unde 3 = nr. locatarilor – Georgel) sau daca, datorita faptului ca acesta este numarul de membre ale vacii, s-a trecut direct la 5. Evident, 5 este numarul de membre ale boului (adica cele 4 ale vacii, plus membrul-minune care distinge un bou de-o vaca).
Acum, ca ati aflat cine este Georgel, sa va spun si cu ce se ocupa el. Pai, in primul rand, Georgel vorbeste la telefon. Convorbirile lui Georgel sunt toate foarte interesante. Unele sunt aprige, pasionale, cu niscaiva tipete si aruncari de telefoane pe masa. Altele, insa, se desfasoara pe soptite…probabil vreun secret pe care mintea-mi banuitoare si iscoditoare ar putea sa-l descifreze din sirul neintrerupt de silabe rostite cu o viteza peste limita legala admisa, intr-o limba pe care nici nu intentionez sa o invat.
Georgel are un program compozit, din care insa nu lipsesc (invariabil!) programele TV si telefoanele de la miezul (ahh…pardon, 2 dimineata) noptii. Televizorul este a doua familie pentru Georgel si, prin urmare, isi petrece jumatate din viata vegetand cand pe-o canapea, cand pe alta. Decizia cu privire la canapeaua pe care se aseze o ia intotdeauna la fata locului, dupa ce le-a inspectat riguros, pentru a vedea pe care din ele am aranjat cuvertura mai bine (ei, ghici pe care se asaza! ).
Cat priveste convorbirile matinale ale lui Georgel, avand in vedere ca am privilegiul de a imparti un perete cu domnia sa, am marea onoare de a i le si asculta. Fix la ora 2 dimineata sau, dupa caz, la 4 ori 6…tot dimineata, evident, pentru ca atunci creierul lui Georgel este mai receptiv la ce i se indruga de partea cealalalta a firului. As fi vrut sa va povestesc macar una dintre ele, insa, din pacate, firul povestii mi se opreste undeva dupa „hello” si se mai regaseste abia pe ici, pe colo, pe la vreun cuvant din limba lui Shakespeare. Printre englezisme, aceeasi limba neinteleasa de toti locuitorii acestei planete (mai putin un miliard).
Ce altceva mai face Georgel? Pai Georgel isi taie unghiile. Pe masuta din asa-zisa noastra sufragerie. Evident, si timing-ul este perfect…in ajunul intalnirii mele cu englezutzul meu preferat cu ochi albastri A doua zi, cateva minute inainte sa soseasca englezutzul meu, fericita topai intr-un picior ca sunt aproape gata, ma privesc inca o data in oglinda si…cobor in sufragerie. Soc si…panica! Ce sa fac? Ei, mai conteaza ce-am facut pana la urma? Important este ca atunci cand englezutzul meu a intrat acolo, ramasitele de substanta cornoasa umana nu mai erau pe masuta *yuck!*
Totusi, Georgel este baiat curatel. Isi spala rufele toate la 90 de grade, indiferent de culoare si material. Ba din cand cand mai face si curat prin bucataria-sufragerie (ma rog, sunt legate…complicat cu arhitectura englezilor ). Pai…doar mai deunazi unde-mi pune mana Georgel pe aspirator, mi-l baga in priza si aspira tot…pana in zona scarii. Aia nu-l priveste pentru ca el dispune de un dispozitiv de urcare si coborare la etaj prin exteriorul casei si, prin urmare, numai musterii cu ghete romanesti trebuie sa curete pe-acolo 
Dup-aia, intr-un veritabil exces de zel, imi ia Georgel un mop, pune apa in galeata si … sterge podeaua. Admirabil gest, dar si mai admirabil este faptul ca si-a adus aminte si de masa din bucatarie. Motiv pentru care Georgel mai inmoaie o data mopul in apa din galeata si…da-i si sterge masa. Dupa ce incheie triumfator actiunea de curatare a masei (cu mopul cu care spalase pe jos!), se asaza sa manance. Moment in care am respirat adanc si mi-am incheiat pledoaria catre acea parte din creier care inca vroia sa-l mai considere „normal”: Georgele, apoi chiar esti prost!
Si asa a ajuns Georgel al meu un prostanac celebru, poposind cu ale sale ispravi fix pe blog, in vazul intregului public amator de senzational. Sa ne traiesti, Georgele, ca altu’ ca tine nu s-o mai gasi sa spele masa cu mopul cu care a frecat podeaua!
Amore. Love. Amour. Iubire. Silă să caut sinonime în alte limbi (NB! mă refer la limbi d’alea de se vorbesc)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=n4u5U6UYCYs&hl=en&fs=1]
Au fost Olimpiadele Comunicării un eşec pe partea de bloguri ? Aş zice că da. Majoritatea blogurilor participanţilor la ediţia 2008 sunt inactive de anul trecut de prin aprilie. Adică de la terminarea Olimpiadelor Comunicării 2008. Efervescenţa din timpul competiţiei a fost una de faţadă, de hai să avem şi noi blog că aşa e bine. (Avem însă şi cazuri de real succes. Copila blondă şi Ligia au căpătat o rampă de lansare. Şi s-au transformat în misiunea Apollo, aia de a ajuns pe lună 
).
Evident e la modă să ai blog. Şi asta supără pe unii oameni. Dar blogurile sunt un mediu care se apropie de concurenţa perfectă. Avem acces egal la tehnologie, mobilitate (poţi să te muţi de pe o nişa pe alta, de la blog scris la blog foto etc. în funcţie de rezultatele pe care le ai), intrare liberă pe piaţă (în blogosferă) şi bunurile sunt substituibile perfect (găseşti două bloguri care seamănă şi citeşti doar unul). Atomicitate - pe o piaţă oarecare, există un număr mare de mici producători şi consumatori, fiecare fiind însă atât de neînsemnat, încât acţiunile unuia nu au impact asupra cantităţilor produse sau preţurilor de vânzare ale celorlalti – avem şi asta.
Iar când ai concurenţă perfectă şi lipsa intervenţiei arbitrare a statului în reglementarea domeniului respectiv, apare mânuţa invizibilă. Adică lucrurile au tendinţa de a se aranja singure. Blogerii care scriu prost vor avea trafic mic şi se vor lăsa până la urmă, cei care scriu bine şi se promovează cum trebuie vor aduce trafic. Pe lângă această autoreglare a blogosferei mai avem şi posibilitatea tehnologică (o să vă uimesc acum) de a nu accesa blogurile care nu ne plac.
Iar voi, cei care băgaţi texte de genul “ia uite că toată lumea îşi face blog, vai a dat moda peste ei dragă”, GURA ! Lăsaţi băh aerul ăsta de superioritate ! Voi de ce aveţi blog ? Aaaa, evident ca să dezvăluiţi lumii sensul existenţei şi scopul omenirii în general. Şi v-a venit inspiraţia divină în vis ? Adică noaptea târziu aţi visat că există ceva numit blog şi Hop şi voi să vă arătaţi măiestria scriitoricească? Sau au devenit blogurile la modă şi v-aţi făcut şi voi ?
1. Blogurile sunt o formă de manifestare a libertăţii de exprimare. 2. Blogerii îşi obţin traficul pe baza felului în care scriu; ăia de scriu bine au trafic restul cu mila. Spamerii ordinari se exclud, ei sunt excepţia neplăcută. 3. Cine se plânge că sunt prea multe bloguri încearcă să ne spună subliminal că el(ea) este singura persoană îndreptăţită de o putere divină să aibă blog. Ei bine băi ciumpalacilor (licenţă poetică Mircea Badea) nu e aşa ! 4. Şi mitul cu “blogerii ăştia mulţi distrug credibilitatea blogosferei per ansamblu că sunt idioţi” pică. Cine naiba ştie (de exemplu) de blogul de faţă ? Şi dacă eu spun ceva şi zoso mă contrazice cine naiba mă crede pe mine ? Poate mama dacă ar citi ce scriu pe aici, că deh, e mama. Blogerii care scriu bine au trafic, având trafic au autoritate, dacă folosesc aiurea autoritatea le scade traficul, deci nu mai au autoritate. Simplu !
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bGVLzxj1hk4&hl=en&fs=1]
Acest post este scris de mafia2laur, un bloger invitat.
Lectii de viata? Tocmai de la mine? Se pare ca sefu a avut ceva incredere in mine si m-a lasat sa scriu. Probabil unii nu ma cunosc dar nah, nu o sa ma prezint tocmai acum so let’s move on the subject. De ce scriu despre subiectul asta? In mare parte scriu pentru ca pot si am ceva de impartit, desi unii imi pot spune ca nu sunt destul de trecut prin viata pentru a face asta.
So… In primul rand, prin orice treceti invatati sa treceti la o viteza moderata si sa acordati o atentie sporita fiecarui detaliu oricat de mic ar fi. Asta va poate ajuta sa castigati foarte multe, mai ales daca stiti cum sa procedati. Pasivitatea nu o sa va ajute niciodata si nici lamentarile. Poate unii nu sunt puternici dar pot deveni, prin prisma acestor circumstante puternici, stapanind situatia care le iese in cale.
Apoi orice ati face nu dati inapoi. NU luati totul ca pe o joaca si asumati-va raspunderea pentru ceea ce faceti si never back down. Daca se intampla sa dati inapoi lumea o sa-si bata joc de voi si veti fi considerati inferiori si incapabili sa faceti ceva, si stiu foarte bine ce inseamna asta confruntandu-ma in trecut cu obiceiuri din astea din care puteti iesi foarte usor ranit, jignit si in plus posibil si vinovat de lucrurile intamplate. Lucrul acesta e privit k un semn de slabiciune si lumea in care traim e dura si abia asteapta sa gresiti ca sa va taxeze.
“Cross The Line”. E un lucru important si merita tinut in minte. Incercati in masura in care puteti sa treceti peste limita in ceea ce faceti si aici nu ma refer sa incalcati vreo lege ci sa arati ca puteti mai mult si sa impingeti aceasta putere peste limita admisa sa obtineti rezultate mai bune si sa nu conteze cum a-ti rezolvat o problema bine sau rau ci ca ati rezolvat-o. Nimeni nu te poate chestiona asupra metodelor de rezolvare atata timp cat totul a iesit bine si a-ti obtinut un rezultat. Depasind limita va puteti dezvolta capacitatea de concentrare, mentalitatea, si in cazul in care ziceti ca gresesc va pun intrebarea de ce sa va multumiti cu putin can voi stiti ca aveti capacitatea de autodepasire si ca ce va puneti in minte sunteti sigur ca se poate solutiona. Doar ca trebuie sa fiti atenti cum va expuneti deoarece sunt o gramada de riscuri.
Viata nu inseamna numai lucrurile enumerate mai sus. Mai trebuie uneori sa tineti cont si de o a treia componenta foarte importanta: in cine ai incredere si in cine nu. De aici si zicala “I trust them. I just don’t trust the devil inside them”. Si cam asa e si in viata. Increderea se castiga greu si se pierde usor. Cu greu poti sa-i spui cuiva prieten. Aveti incredere in el/ea dar incercati sa nu va atasati emotional. Pentru ca asta doare. Foarte rau. Si la un moment in viata cei pe care voi credeti ca va sunt prieteni va dezamagi pentru ca asa se intampla intotdeuana. Asa ca incercati sa mai faceti si putina psihologie umana in modul cum va alegeti persoanele apropiate si incercati cu orice pret sa nu-i indepartati.
Si un lucru poate la fel de important ca celelalte 3: daca va e frica, incercati sa luati frica ca pe un lucru pozitiv. Daca aveti sentimentul asta, frica o sa va domine mereu. Eu, de obicei gandesc ca “fear is the one that gives men wings and makes them reach a higher level”, mai scurt dominati voi frica si intelegi frica intotdeuna da aripi si incercati sa faceti orice pentru a lupta pentru ceea ce credeti pentru ca foarte important ca intr-o lume rea frica sa fie atuul pe care voi va bazati cel mai si luptand pentru ceea ce credeti, pentru visele si idealuri voastre veti vedea puteti aduce un semn de schimbare in viata voastra. Dupa cum am adaptat eu odata un citat: “Ce nu te omoara te face mai puternic, dar cateodata forta aia isi va dezlantui puterea asupra tuturor relelor din lume”, deci orice ati face luptati pana la capat pentru orice lucru bun pe care-l vreti in viata voastra, pentru orice nedreptate care vi se face pentru ca niciodata nu o sa stiti cand veti capata satisfactiile muncii si luptei voastre. Si nu incetati niciodata sa credeti.
Over and out.
