3ditorialdin BĂICOI – gândesc dublu, postez simplu

Georgel, un prostanac celebru

Daca ati crezut vreodata ca le-ati vazut pe toate, inseamna ca nu ati facut cunostinta cu Georgel, ajuns in Marea Britanie, ca si mine, cu intentii „studioase”. Un personaj interesant, care ori de cate ori deschide gura…ii intra musca in cautarea perlei, un mascul feroce care nu s-ar cobori la nivelul unor asemenea umilinte incat sa…ei, vedeti voi. Dar stati, totusi, sa vi-l prezint!

Georgel vine dintr-o tara a carei limba nu o inteleg, dar pe care pare sa o imbratiseze cu si mai mare indarjire ori de cate ori ma aflu prin preajma, ceea ce se traduce prin aproape tot timpul avand in vedere ca si impartim casa, dar mai ales un perete! Dar Georgel al meu, cum este atoatestiutor, vorbeste si engleza…desi inca ma mai intreb daca nu cumva viziunile mele trebuie tratate la doftor. Nu pare sa-i lipseasca nici un dinte lui Georgel si, totusi, parca i-ar lipsi toti. Sau poate doar are prune-n gura si-ncearca sa ne scuipe cu ele. Evident, ceilalti intrebam de 3 ori pentru a afla ce spune o data 😀

Georgel a venit in Marea Britanie pentru un MBA la una din universitatile prin care am trecut si eu in vasta mea experienta anglofona. Cu aceasta ocazie am inteles si eu care sunt slabiciunile unui astfel de curs, din punct de vedere practic mai ales. In principal, cursul nu te invata sa citesti factura la gaze, motiv pentru care pot iaste incurcaturi, impunsaturi si atitudini tipice categoriei de varsta pentru care Tom si Jerry inca functioneaza ca mijloc de delectare in lipsa biberonului si suzetei. De asemenea, cursul se pare ca nu necesita cunoasterea modului in care se face impartirea sumei facturate la 4. Sunt curioasa, totusi, daca 3 este limita pentru care se face calculul in general (unde 3 = nr. locatarilor – Georgel) sau daca, datorita faptului ca acesta este numarul de membre ale vacii, s-a trecut direct la 5. Evident, 5 este numarul de membre ale boului (adica cele 4 ale vacii, plus membrul-minune care distinge un bou de-o vaca).

Acum, ca ati aflat cine este Georgel, sa va spun si cu ce se ocupa el. Pai, in primul rand, Georgel vorbeste la telefon. Convorbirile lui Georgel sunt toate foarte interesante. Unele sunt aprige, pasionale, cu niscaiva tipete si aruncari de telefoane pe masa. Altele, insa, se desfasoara pe soptite…probabil vreun secret pe care mintea-mi banuitoare si iscoditoare ar putea sa-l descifreze din sirul neintrerupt de silabe rostite cu o viteza peste limita legala admisa, intr-o limba pe care nici nu intentionez sa o invat.

Georgel are un program compozit, din care insa nu lipsesc (invariabil!) programele TV si telefoanele de la miezul (ahh…pardon, 2 dimineata) noptii. Televizorul este a doua familie pentru Georgel si, prin urmare, isi petrece jumatate din viata vegetand cand pe-o canapea, cand pe alta. Decizia cu privire la canapeaua pe care se aseze o ia intotdeauna la fata locului, dupa ce le-a inspectat riguros, pentru a vedea pe care din ele am aranjat cuvertura mai bine (ei, ghici pe care se asaza! 😀 ).

Cat priveste convorbirile matinale ale lui Georgel, avand in vedere ca am privilegiul de a imparti un perete cu domnia sa, am marea onoare de a i le si asculta. Fix la ora 2 dimineata sau, dupa caz, la 4 ori 6…tot dimineata, evident, pentru ca atunci creierul lui Georgel este mai receptiv la ce i se indruga de partea cealalalta a firului. As fi vrut sa va povestesc macar una dintre ele, insa, din pacate, firul povestii mi se opreste undeva dupa „hello” si se mai regaseste abia pe ici, pe colo, pe la vreun cuvant din limba lui Shakespeare. Printre englezisme, aceeasi limba neinteleasa de toti locuitorii acestei planete (mai putin un miliard).

Ce altceva mai face Georgel? Pai Georgel isi taie unghiile. Pe masuta din asa-zisa noastra sufragerie. Evident, si timing-ul este perfect…in ajunul intalnirii mele cu englezutzul meu preferat cu ochi albastri 😀 A doua zi, cateva minute inainte sa soseasca englezutzul meu, fericita topai intr-un picior ca sunt aproape gata, ma privesc inca o data in oglinda si…cobor in sufragerie. Soc si…panica! Ce sa fac? Ei, mai conteaza ce-am facut pana la urma? Important este ca atunci cand englezutzul meu a intrat acolo, ramasitele de substanta cornoasa umana nu mai erau pe masuta 😀 *yuck!*

Totusi, Georgel este baiat curatel. Isi spala rufele toate la 90 de grade, indiferent de culoare si material. Ba din cand cand mai face si curat prin bucataria-sufragerie (ma rog, sunt legate…complicat cu arhitectura englezilor :D). Pai…doar mai deunazi unde-mi pune mana Georgel pe aspirator, mi-l baga in priza si aspira tot…pana in zona scarii. Aia nu-l priveste pentru ca el dispune de un dispozitiv de urcare si coborare la etaj prin exteriorul casei si, prin urmare, numai musterii cu ghete romanesti trebuie sa curete pe-acolo 😉 Dup-aia, intr-un veritabil exces de zel, imi ia Georgel un mop, pune apa in galeata si … sterge podeaua. Admirabil gest, dar si mai admirabil este faptul ca si-a adus aminte si de masa din bucatarie. Motiv pentru care Georgel mai inmoaie o data mopul in apa din galeata si…da-i si sterge masa. Dupa ce incheie triumfator actiunea de curatare a masei (cu mopul cu care spalase pe jos!), se asaza sa manance. Moment in care am respirat adanc si mi-am incheiat pledoaria catre acea parte din creier care inca vroia sa-l mai considere „normal”: Georgele, apoi chiar esti prost!

Si asa a ajuns Georgel al meu un prostanac celebru, poposind cu ale sale ispravi fix pe blog, in vazul intregului public amator de senzational. Sa ne traiesti, Georgele, ca altu’ ca tine nu s-o mai gasi sa spele masa cu mopul cu care a frecat podeaua!

Te poţi abona la Feed-ul RSS.

Tags: , , , , , , , , ,

2 comments

  • O sa trec peste faptul ca te-ai luat de poporul in care am intrat si eu cu japca. Faza cu mopul pe masa s-a intamplat si pe la altii, asa ca te rog nu fi dura cu Georgel. Iar ce dovada mai mare de incredere iti poate fi oferita decat aceea ca chiar el a fost cel care a mancat primul de pe masa astfel curatata?

  • @ tayshaun – Hmmm…la care popor te referi? Defineste, te rog sa priceapa si don’soara “postatoare” de articol (lol). Mda…ce nu stie insa Georgel, e ca am asteptat sa plece si, cum a iesit pe usa, tusti la o subtanta antibacteriana si la o laveta. Am sters frumusel masa inainte sa-mi asez bucatele pe ea! Dar…sssttt! Sa nu care cumva sa afle Georgel…Acuma, nu ca ar intelege el romana 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-mă la comentarii via e-mail. Te poţi abona fără să comentezi.