3ditorialdin BĂICOI – gândesc dublu, postez simplu

Viaţa ca joc

“Viaţa e un joc” spune o reclamă care încheie o relatare despre moartea tragică a lui Marian Cozma. Într-adevăr, cam aşa dorim cu toţii să trăim – fără nicio grijă, ca şi cum astăzi ar fi ultima zi. Pentru că chiar poate fi.

În cazul de faţă, ironia este atât de mare şi de evidentă, încât nu poate fi analizată fără a atinge tonalităţi grave. În mod cert, viaţa este văzută de fiecare în mod diferit, ca mai toate noţiunile care ne înconjoară. Astfel, şi darul de a trăi este primit şi perceput în diverse feluri. Este deci clar că nu putem extrapola asupra întregii umanităţi viziunea unei entităţi (casă de pariuri, în cazul de faţă) lipsită de chiar această însuşire – viaţa.

Paradoxal este – intrând puţin în sfera profanului – că, pentru majoritatea celor ce vor să vadă viaţa ca pe un joc, acest lucru devine imposibil, mai ales în condiţiile societăţii foarte complexe în care trăim. Pe de altă parte, observăm în jurul nostru persoane pentru care traiul pare a fi ceva simplu, dar ele nu îl văd deloc aşa. Ceea ce Johan Huizinga numea “Homo Ludens” este pentru omul mileniului al treilea doar o componentă a culturii şi nicidecum a vieţii cotidiene. Sunt de părere că pentru a face o analiză exhaustivă asupra rolului jocului în societatea proximă fiecărui individ ar fi nevoie de realizarea unui studiu analitic asemănător unui sondaj de opinie. Dar cum ar arăta algoritmul care să compileze toate aceste informaţii într-o rezultantă formată, până la urmă, din peste şase miliarde de vectori diferiţi oricare doi ca direcţie şi sens, în primul rând. Ar trebui inventată o teorie a jocului?

Revenind la baza raţionamentului nostru, trebuie să acceptăm că jocul poate fi înţeles diferit chiar de aceeaşi persoană. Aşa cum vechii greci considerau că “a gândi” este echivalent cu “a trăi”, putem parafraza, fără a greşi prea mult, că “a te juca” este echivalent cu ” a te cunoaşte pe tine însuţi”. Căci numai urmând propriul destin poţi afla cine eşti. În ceea ce priveşte reciproca, apare o oarecare relaxare a interpretării, venită chiar din semantica şi percepţia atât de variate ale jocului. Totuşi, trebuie remarcată, în concepţia de bază a jocului, nevoia de autocunoaştere pentru a putea iniţia arta ludică.

Te poţi abona la Feed-ul RSS.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-mă la comentarii via e-mail. Te poţi abona fără să comentezi.