Nu vreau să fac investigaţii sau remarci rasiste sau şoviniste şi aş ruga pe cei care citesc aceste rânduri să-mi respecte această dorinţă. Internetul e mare, sigur găsiţi alte locuri unde să înjuraţi.
Nu vreau nici să plâng dispariţia unui mare handbalist român, care avea în faţă o carieră foarte promiţătoare.
Vreau doar să ni-l amintim cu toţii pe cel ce va fi mereu Marian Cozma – omul. Observ că acum toată lumea scoate la suprafaţă calităţile şi defectele sale. Eu propun să îl ţinem minte aşa cum am aflat de el, cum l-am cunoscut sau cum l-am văzut pe semicerc.
Aşa cum despre actori se spune că pleacă dintre noi pentru a juca în teatrul lui Dumnezeu, poate că tot ce lipsea din echipa Lui era un pivot. Fie ca golurile lui să îi bucure pe îngeri cel puţin cum ne-au bucurat pe noi.