3ditorialdin BĂICOI – gândesc dublu, postez simplu

Făt-Superb în căutarea soarelui: Caritas

Primul lucru la care trebuia să se gândească Făt-Superb era cam pe unde ar fi putut spânul să ascundă soarele. Nu îi veni nicio idee, dar de un singur lucru îi era frică: să nu cumva să îl fi depus la Caritas, că de acolo sigur nu îl mai vedea. Cum asta era singura pistă, decolă cu avionul de pe ea şi se duse într-acolo.

Când ajunse la Caritas, o coadăăă de ziceai că se dau bani pe degeaba. Vru să se bage în faţă – că îl ajuta faţa -, dar fu oprit de un bategard care îi spuse să îşi aştepte rândul.

Se aşeză la rând şi întră în vorbă cu codaşii. Află de la ei că dacă pui 5 galbeni poţi să câştigi 10 fără să faci nimic. Ideea îi surâdea, dar el nu avea niciun ban. Se gândi el ce se gândi şi se hotărî să îşi amaneteze calul. Calul când a auzit, cică nu, că pe el sigur îl fac salam şi că mai bine stă el la coadă şi îl lasă pe Făt-Superb la amanet. Dându-şi seama că nu avea cum să îl convingă pe cal, se autoamanetă, iari calul se duse să depună cei 10 galbeni pe care îi încasase.

Stătu calul la coadă o lună, două şi realiză că nu mai apucă să depună, aşa că se gândi să facă rost de bani în alt fel. Ar fi pus-o de o alba-neagra, dar nu avea decât bila roz, că pe restul le pierduse prin buzunare la snucăr. Atunci îşi aduse aminte că îi rămăseseră nişte fildeşi de la elefantul din care şi-a făcut Făt-Superb ciocatele. Desenă pe ei puncte şi porni un barbut. Câştigă el ce câştigă până când veni rândul unui barbugiu ce fusese prins în trecut că fuma zarurile. Toată lumea îl sfătui pe cal să nu se joace cu el pentru că în caz de victorie nu va mai fi primit la reuniunea cartofarilor. Nu s-a ajuns acolo deoarece barbugiul îi luă toţi banii calului. La sfârşit, ca să mi-l supere şi mai tare, îi zise că soarele fusese în seiful de la Caritas, dar că a fost luat de un hangiu care se ocupa şi cu creşterea păunilor.

Supărat nevoie mare, căci mâncase o şaorma expirată de la nişte mauri, îi luă pe toţi la copite şi se duse la şefu’ ăl mare de la Caritas şi-i spuse:

Cari-i ta-su ăluia de a luat soarele?

Ce nu ştia calul e că şeful era chiar fratele spânului. Acesta băgă atunci mâna în cutia cu bijuterii de aur, luă o carată şi o aruncă fix în capul calului, care, cu ultimele forţe, apucă să zică:

Să-i spuneţi iepei mele gomflabile că am iubit-o!

Va urma…

Te poţi abona la Feed-ul RSS.

One comment

  • Interesant.. cu exceptia “if”-urilor si “endif”-urilor care imi amintesc dureros de info din liceu 😛

    PS: Monsieur/ Mademoiselle, nu cred c-am avut onoarea.. 😕

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-mă la comentarii via e-mail. Te poţi abona fără să comentezi.