3ditorialdin BĂICOI – gândesc dublu, postez simplu

Copilaşii cei maturi

În ultimele zile a făcut vâlvă la ştiri cazul sărmanului copilaş de clasa a opta care se înjura ca la uşa cortului cu nişte colegi şi, drept urmare, a fost pălmuit de un domn profesor. Există pe pământul ăsta o nouă abordare a creşterii copiilor. Fără bătaie, trebuie să îi explici micuţului unde a greşit şi el nu o să mai facă niciodată. Aş vrea să văd pe cineva care susţine această abordare cu un copil de vreo 7-8 anişori, în faţa unui raft cu jucării prea scumpe pentru bugetul familial. Şi să spună puradelului … vezi mamă că e criza asta economică şi a crescut euro ceea ce a dus la mărirea facturilor la energie şi au crescut preţurile la alimente şi e groasă treaba şi pe bursă şi – în consecinţă – nu pot să-ţi cumpăr jucăria asta.

A nu se înţelege că sunt adeptul galelor K1 în familie. Nu sunt, departe de mine gândul. Tot ce vreau să spun este că autoritatea şi stricteţea au rolul lor în formarea unui individ, mai ales la vârste fragede. Poţi să îi explici unui copil că trebuie să înveţe bine că altfel când o sa fie mare o să moară de foame. Poţi. Da’ credeţi că el înţelege ? Sau că îi pasă ?Punem prea multe abilităţi în cârca unor prichindei, ne place să-i vedem maturi chiar dacă nu sunt şi nu trebuie să fie aşa. Că ce dacă e mic de ani, el înţelege.

Care e domnule vârsta de la care înţelegem ? Până la câţi ani suntem copii ? Eu îmi amintesc de Doamna. Doamna învaţătoare Gavrilescu, clasele I-IV. Doamna care făcea matematică în orele de sport (cu excepţia unei ore iarna şi uneia primăvara, pungi pe zăpadă respectiv fotbal). Doamna care te dădea cu capul de tablă sau îţi mai croşeta o pereche de palme dacă greşeai rezolvarea problemei de mate. Doamna care te lăuda când o nimereai. Şi azi iată-mă: nu mă duc la psihiatru, nu visez urât noaptea, îmi amintesc cu plăcere şi cu un zâmbet de clipele alea şi recunosc că atunci a fost singurul moment din istoria mea şcolară în care eram bun la mate. Softcore softcore … da’ din când în când merge şi ceva hard 😀

Te poţi abona la Feed-ul RSS.

Tags: , , , ,

6 comments

  • Dude… ce vremuri… Da’ io parcă mai mă trezesc noaptea câteodată.

  • E drept ca bataia nu-i rupta din Rai si nu reprezinta o solutie. Dar, in cazul asta, cei care protesteaza sa gaseasca o solutie. Altfel le povestesc eu despre colegii care isi motivau singuri absentele (orele petrecute prin baruri) in catalogul lasat de profesor pentru o clipa nesupravegheat sau despre cei care in clasa a 8-a veneau cu sticlele de votca in ghiozdan. Asa, ca sa afle si parintii pe unde le umbla odraslele…Sau, ma rog, mai am si alte “istorioare” de genul asta…

  • Cu siguranta daca il tratezi pe copil cu foarte multa “libertate” o sa ajunga el sa fie “traumatizat” pe viata de libertatea oferita si sa ii faca mai mult rau decat bine. sa aiba impresia gresita ca totul pe lume i se cuvine. din cand in cand e bine sa ii arati ca “tu” parinte esti autoritatea si nu el.

  • @BogdaN Niculae – asa e

    @larakroft – sper ca nu e experienta proprie 😛

  • Acuma, chiar să-l plezneşti că nu ştie cât face radical din 384, nu mi se pare în regulă. Doamna ta avea probleme la mansardă.

    Dar să-l plezneşti peste gură dacă înjură aşa, fără ruşine, cu obidă, în faţa profesorului, aia da. Aia ţine de educaţie pe toată viaţa, nu numai pentru ora aia care, by the way, chiar trebuia să fie de sport.

  • @adela mohanu – o fi avut probleme la mansardă, dar îmi amintesc cu drag de ea. Poate şi eu am probleme acolo sus 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-mă la comentarii via e-mail. Te poţi abona fără să comentezi.