3ditorialdin BĂICOI – gândesc dublu, postez simplu

A fost odata in decembrie

“Dovada n-am, dar imi aduc aminte..”

24 decembrie ’93. Bradul din sufrageria bunicii scanteiaza, cu luminitele mov, galbene si verzi in forma de felinare. Mama si tata sunt cu bunica in bucatarie. Doar eu si sora-mea in incaperea tainic luminata. In jur e liniste si pace iar la fereastra sclipesc florile de gheata, ca niste nimburi de sfinti. Cadourile asteapta tihnite sub brad clipa in care le vom afla toate secretele.

Stau pe canapeaua veche a bunicii, fata in fata cu bradul cu luminile-i jucause si nu pot sa dau crezare ochilor: ciocolata pluteste pana pe la mijlocul bradului, ca o marioneta condusa de o mana invizibila. O vad si acum- ciocolata copilariei mele- lata de doua degete, amaruie, invelita individual in folie de plastic si hartie argintie si aurie. Sora-mea se agita, tipa, se minuneaza si eu raman cu ochii mari pironiti, incapabila de vreo miscare. Nu stiu exact ce-a fost, nici pana azi nu mi-am explicat dar a fost cat se poate de real.

Se spune ca minunile au loc in perioada asta asa ca nu incetati sa credeti in ce vreti voi- si sa nu uitati ca pe langa Mosii sclipitori, renii zburatori si filmele cu happy-end, Craciunul inseamna intai de toate Nasterea Domnului. Sa aveti parte de un Craciun ca-n povesti.

Te poţi abona la Feed-ul RSS.

Tags: , , , , ,

5 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-mă la comentarii via e-mail. Te poţi abona fără să comentezi.