3ditorialdin BĂICOI – gândesc dublu, postez simplu

Cu fotbalul la tribunal

Cum se putea incheia un sezon fotbalistic get-beget romanesc altfel decat cu un circ? E, daca vreti, acrobatia finala dinaintea momentului in care se trag cortinele, e triplul salt fara plasa de siguranta, e timpul ca gurile sa se caste si un vuiet de mirare si soc sa strabata publicul privitor, inainte ca luminile sa se aprinda, dezvaluindu-i pe cei care ne-au satisfacut pofta de senzational si acte ce sfideaza moartea timp de un intreg sezon, saptamana de saptamana.

Desigur, asta e o privire poetica asupra evenimentului, dar adevarul adevarat e ca personal am inceput sa casc de pe la jumatatea spectacolului. Inevitabil, am cedat dorintei de a dormi, fiind si ascuns de intunericul discret al cortului tiganesc in care saltimbancii isi continuau rutina exersata. Dar acum s-a terminat si m-au trezit aplauzele frenetice ale publicului de la periferie, dublate de huiduielile specifice zonei centrale. Dupa ce ma intind un pic si ma frec la ochi, incerc sa observ de unde toata tevatura…evident, undeva deasupra “scenei” era in plina desfasurare apogeul show-ului, momentul despre care se va spune dupa spectacol ca a facut toti banii. Un acrobat in ceea ce disting a fi alb si visiniu in atmosfera asta plina de fum si miros de mici ii tragea, la prima vedere, nationala “teapa” colegului sau in rosu si albastru.

In timp ce acesta din urma executa saltul mortal cu siguranta si naturaletea unei oi “usurate” de lana, cel dintai parea sa pufaie dintr-o tigara proaspat aprinsa si se scarpina multumit la negul purulent din varful cheliei. Efectul avea sa fie, dupa cum era evident tuturor spectatorilor, fatal saracului gimnast ce aducea prin fizicul sau cu un ciobanas onest de la stana. Toate astea in timp ce jos, pe nisipul umed de la picaturile de sudoare ale circarilor, un curcubeu de colegi ai celor doi, in tot felul de combinatii de culori de la alb si rosu pana la alb si albastru sau din nou alb si visiniu, pareau mai degraba gata sa fuga care-ncotro decat sa se stranga la un loc in speranta de a-l salva pe atletul condamnat.

Dramatismul creste in intensitate odata cu distanta scazanda intre bravul ciobanas, il cred si eu acum a fi, si neiertatorul sol. Cu toate astea, in ochii lui nu se zareste urma de teama sau groaza la gandul mortii iminente, fiind parca protejat de o credinta oarba in Cel de sus, care l-a sprijinit pana acum sa ajunga atractia principala a circului. Ma uit imprejur si vad unii oameni inlacrimati la gandul tragediei ce va sa vina, precum si unii care zambesc vizibil multumiti, desi isi dau silinta sa ramana seriosi si sobri in lumina evenimentului petrecut.

Punctul culminant e atins chiar inainte ca pamantul sa-l intampine tare si rece pe curajosul nostru protagonist, dar in acelasi moment…SOC! Lumina se stinge brusc! Multi spectatori scot strigate inspaimantate, din cauza carora nu se mai poate distinge sunetul aferent caderii individului, pe care personal il asteptam nerabdator, ca pe o confirmare. Panica incepe sa creasca exponential in public, si-n scurt timp imi dau seama ca-mi va fi imposibil sa aflu sfarsitul, daca era vreunul in scenariu…poate asa trebuia sa se termine, ca un episod prost dintr-o telenovela si mai proasta, in speranta ca va atrage ochii curiosilor si data viitoare.

In drum spre casa am un gust amar in gura de la cele intamplate si-o curiozitate de care nu stiam pana atunci, zgandarita parca de oamenii astia. Sunt 80% frustrat, 10% furios si 10% curios, urmand sa ma decid mai tarziu daca urmatorul spectacol merita timpul meu, desi sansele par acum foarte slabe. Sunt convins ca pana atunci saltimbancii isi vor lucra alte grupe de muschi pt alte acrobatii si mai si, sau poate vor aduce si “prospaturi”, ca sa mentina interesul general, dar sincer sa fiu, orice ar face, se restrange la acelasi cerc de nisip jegos si plin de flegme in care toti zburda …

Te poţi abona la Feed-ul RSS.

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-mă la comentarii via e-mail. Te poţi abona fără să comentezi.