3ditorialdin BĂICOI – gândesc dublu, postez simplu

Un moment prost

Ma gandeam azi, mergand de la metrou spre camin, asa cum fac in fiecare zi in Bucuresti – cu castile pe urechi si cu mainile in buzunare – la lume, la timp, la momentul asta in care traiesc…recunosc ca e un viciu de care nu prea reusesc sa scap oricat as incerca. Spun asta pt ca ramane mereu la nivel de gand, nu se materializeaza, dar in ciuda inutilitatii de care sunt si eu constient, continua sa se manifeste.
Si referitor la momentul asta, imi dau seama ca nu prea mi-e pe plac. Mi se pare un moment prea complicat, un moment artificial, superficial, creat in mod stangaci de-o omenire de felul ei stangace, care apoi nu stie cum sa-l mai peticeasca, un moment fara directie…ce mai, un moment prost!

Cred ca as fi preferat momente de mult trecute, adica ceea ce numim noi azi istorie. Momente mai pline de sens, in care scopul ti-era mult mai evident, chiar daca era in sinea lui o prostie. Nu conta, pt ca nu stiai altceva si-ti dedicai viata prostiei fara cea mai mica remuscare sau privire inapoi. As fi preferat sa lupt pana la moarte in numele vreunui zeu aztec sau pt colonizarea Americii de Sud de Spania, pt preamarirea Romei sau doar ca sa-mi apar satul de aceiasi invadatori romani…si exemple continua la infinit.

Stiu ca si-n cazurile respective e o situatie poate mai grava ca azi, unde cei multi mor trimisi de cei putini…de-aia ii cunoastem azi atat de bine pe Caesar, Marc Aureliu, Alexandru cel Mare, Napoleon sau Hitler. Ei erau din cadrul celor putini, care conduceau milioane de oameni absolut egali lor prin cuvinte sau prin “republici” inventate…rezultatul carora il vedem si astazi. Ma refer insa la oamenii condusi, care-si dedicau viata fara a clipi obiectivelor impuse de cei putini, care aveau un sens de commitment dus la extrem, chiar si in conditiile in care scopul nu era al lor si nu era demn. Nu stiau altceva. Era simplu. Apara-ti natiunea de conchistadori sau mori, cucereste Galia in numele lui Caesar sau mori facand asta. Etc.

Desigur, totul ramane gand, si ca gandul trece, dar in momentul de fata nu pot sa nu admir simplitatea momentelor de demult si sa-mi doresc ca si momentul asta sa aiba un sens mai transparent pt mine.

Te poţi abona la Feed-ul RSS.

Tags: , , , ,

3 comments

  • interesant post…si mai interesante ganduri….pacat ca nu suntem prin anii 1830…si ca nu esti personaj in romanul “Rosu si Negru” al lui Stendhal…de ce spun asta..pt ca acolo este o domnisoara ( Mathilde de la Mole) care regreta ca tinerii din jurul ei nu aveau ganduri asa marete ca ale tale
    iti recomand cu placere romanul…;)

  • Frumos post…. Imi place 😉 …. Sincer uneori si eu mi-as fi dorit sa fi trait in alt secol…de preferabil secolul 19 😀 ..si apropo de ce scrie Elena…mie mi-ar fi placut sa fiu una dintre eroinele romanelor lui Jane Austen…care analizeaza detaliile lumii inconjuratoare cu un fin simt al umorului…si in care totul se termina cu bine 🙂

  • multumesc pt aprecieri…ca intotdeauna, la capitolul “Inutile” imi merge de minune 🙂

    spre marea mea rusine, Stendhal e inca o gaura in cultura mea , si “Rosu si Negru” un must-read de mult timp.
    poate ca la un moment dat o sa incetez sa ma mai gandesc la prostii (de-astea) si sa m-apuc de citit…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-mă la comentarii via e-mail. Te poţi abona fără să comentezi.