3ditorialdin BĂICOI – gândesc dublu, postez simplu

Mondo Cane

Azi voi incerca sa fac pe criticul de film, o titulatura pe care mi-o insusesc din cand in cand, fara efecte majore totusi…in general numai atunci cand vreau sa recomand ceva ce mi s-a parut demn de asa ceva sau cand mi se cere vreo parere din domeniu si vreau sa am o aura de connaisseur. De data asta vreau sa recomand ceva…un film. Titlul e acelasi cu cel al postului si cel mai probabil inseamna “Lume de caine”, fiind facut de 2 italieni.

Ca sa clarific de la inceput o chestie, daca vreti poveste, story-line, actiune, drama, impuscaturi, batai sau mai stiu eu ce, incercati-va norocul pe DC++ sau orice alta surse de cinematografie mai aveti. Daca vreti o mostra mai degraba acra-amara de realitate, istorie, viata, umanitate si instinct pur, uitati-va la asta. Intentia celor 2 italieni care au venit cu ideea pare sa fi fost una mai apropiata de jurnalism, de a raporta evenimentele, incercand sa lase la atitudinea spectatorului interpretarea. Reusita e aproape completa, obiectivitatea reportajelor e aproape de 100%, exceptie facand notele ironice perceptibile in vocea comentatorului in functie de situatia prezentata. Nu lasati asta sa va ingrijoreze totusi…tipul nu vorbeste nici pe departe atat de mult incat sa-ti schimbe perceptia; pe alocuri am fost dornic chiar sa-l aud mai des.

Trecand la continut, filmul e practic o colectie de clipuri, de reportaje adunate de prin toata lumea si puse laolalta cu explicatiile aferente, ca sa nu ramai intrebandu-te cu o fata aproape de vitel ce era aia. Subiectele sunt dintre cele mai diverse, si intr-o ora si vreo 40 de minute, au timp sa acopere o gama larga de domenii, de la “vanatoarea de barbati” si cum se manifesta ea intr-o cultura tribala si-n societatea mai recenta, cunoscuta noua, la “atentia” diferita ce li se acorda cainilor in culturi diferite sau la “dieta” la care se supun voluntar o gramada de aborigeni (ca sa numesc numai cateva). Imaginile surprind de multe ori esenta activitatilor umane, efectele lor asupra lumii incojuratoare, arata cat de contradictorii suntem ca rasa (rai-buni, cruzi-blanzi, docili-neastamparati, naivi-vicleni, pacifisti-razbunatori…si-ar mai fi multe atribute pe care le omit din ratiuni de spatiu), si da o imagine cutremurator de clara asupra modului in care suntem, practic, sclavii datinilor sau a credintelor pe care le au inaintasii nostri si pe care, evident, le dobandim si noi.

Avertizez ca unele imagini prezentate pot fi socante, fie prin cruzimea lor sau prin situatiile in care sunt infatisate. Poate tocmai din acest motiv, in descrierea filmului nu sta vreun senzationalism insipid, ci doar mentiunea ca toate imaginile sunte reale, neregizate si exprima faptele asa cum se intampla ele. Asadar, daca vreti sa scapati pt aproape 2 ore de miorite becalicesti, senzationalisme fantomatice a la Diaconescu sau de deja celebra bricheta zisa “a lu’ Deaconu” (pt ca el si-a luat-o primu’ in moalele capului), va recomand o gura de aer proaspat (chiar daca filmul a fost “scos” in ’62) : Mondo Cane.

 

Te poţi abona la Feed-ul RSS.

Tags: , , ,

3 comments

  • Si zici ca l-au scos in ’62? Brrr…nu vreau sa ma gandesc cum ar arata unul updat-at din zilele noastre…

  • de-aia cu biserica decorata am auzit si mai recent, banuiesc ca am fi surprinsi sa vedem cat de bine ne mentinem dupa moarte 🙂

    mai ales daca niste copii ne sterg oasele de praf in fiecare vineri 😛

  • Mda…europenii astia intotdeauna au manifestat o predilectie catre realism. Ce ador cinematografia europeana pt asta, ca m-am saturat de maimutoi facuti pe calculator si fotomodele photoshopate si aruncate pe o banda cinematografica plina de explozii 😀 Plus ca filmele europene au, de cele mai multe ori, si cate un inteles ascuns, un mesaj al lor… 🙂 Traiasca filmul european!!!! 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-mă la comentarii via e-mail. Te poţi abona fără să comentezi.